Europa nu mai are timp să își revină. Întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă este iminentă, iar fundația pe care prosperitatea continentului european se bazează este în pericol să se prăbușească. Odată cu încetinirea creșterii economice a Chinei și tensiunile comerciale cu America, devine tot mai clar că zilele de glorie ale Europei s-au încheiat, scrie Politico.
Economia Europei s-a dovedit a fi foarte rezistentă în deceniile precedente, ajutată de expansiunea Uniunii Europene înspre est și cererea mare pentru produsele sale pe piețele din Asia și SUA.
Acum, însă, gerul economic care s-a abătut asupra continentului amenință să se transforme într-o furtună perfectă anul următor, în timp ce Trump se pregătește să tragă primele salve de tun în războiul economic cu Europa.
Pe lângă noile taxe vamale pe care președintele ales al Statelor Unite plănuiește să le aplice tuturor importurilor din UE, de la vinul Bordeaux la hainele Brioni, de unde Trump preferă să își cumpere costumele, viitorul lider al lumii libere va amenința și mai tare țările Nato că vor pierde protecția Americii dacă nu contribuie cu mai mulți bani la apărare.
Capitalele europene care se chinuie deja să facă față deficitelor bugetare tot mai mare vor avea și mai multe probleme financiare care ar putea provoca haos politic și social.
UE a devenit un deșert al inovațiilor. Companiile și produsele europene au ieșit din topurile mondiale
Recesiunile și războaiele comerciale vin și trec, dar ceea ce face acest moment să fie atât de periculos pentru prosperitatea continentului are legătură cu cel mai incomod adevăr dintre toate: UE a devenit un deșert al inovațiilor.
Deși Europa are o istorie bogată de invenții revoluționare precum mașina, telefonul, radioul, televizorul și medicamentele, bătrânul continent nu mai este un competitor de marcă pe piața globală.
Europa astăzi nu are niciun model în topul primelor 15 cele mai bine vândute mașini electrice, spre exemplu. Doar patru din cele mai importante 50 de companii de tehnologie din lume se află în Europa, după cum a punctat într-un raport recent fostul șef al Băncii Centrale Europene (BCE), Mario Draghi.
Dacă Europa rămâne pe aceeași traiectorie, și viitorul ei va fi tot unul italian: va deveni un muzeu în aer liber frumos de privit, dar rămas în urmă și plin de datorii, pentru turiștii americani și chinezi.
„Trăim într-o perioadă de schimbare tehnologică rapidă alimentată în speță de progresul inovațiilor digitale și, spre deosebire de situația din trecut, Europa nu se mai află în fruntea progresului”, a spus actuala președintă ECB, Christine Lagarde, în luna noiembrie.
Dacă Europa nu va își va schimba rapid direcția, nu va putea genera destule fonduri pentru „consolidarea securității, combaterea schimbărilor climatice și protejarea mediului”, a avertizat Lagarde.
Europa, în fața unei „provocări existențiale”
Draghi, care și-a prezentat raportul în fața Comisiei Europene, a fost încă și mai dur: „Este o provocare existențială.”
Dacă Trump se va ține de promisiune (sau amenințare) și va impune tarife de 20% la importurile din Europa, industria de pe continentul european va suferi un șoc puternic.
America este de departe cea mai importantă destinație pentru produsele europene, exporturile anuale ale Uniunii Europene în SUA având o valoare de peste 500 de miliarde de euro.
Europa nu a luat încă prea multe măsuri ca să se pregătească pentru întoarcerea lui Trump. „Eșecul liderilor Europei de a trage învățături din ultimul mandat prezidențial al lui Trump ne va bântui acum”, a spus Clemens Fuest, președintele centrului de cercetare în economie Ifo Institute din Munich.
Șefii băncilor centrale din Europa au avertizat deja că o nouă rundă de tarife, după taxele vamale introduse de Trump în 2018 pentru importurile europene de oțel și aluminiu, vor reaprinde inflația și vor submina fundamental comerțul global.
„Dacă guvernul american se ține de promisiune, am putea vedea un punct de cotitură semnificativ în modul cum se va desfășura comerțul internațional”, a avertizat și Joachim Nagel, președintele Bundesbank.
În cursa competitivității, Europa pierde teren în fața SUA într-un ritm uluitor
Din nefericire, Trump este doar un simptom al unei probleme mult mai adânci. Dacă Europa avea o fundație economică mai solidă și era mai competitivă în raport cu SUA, Trump nu ar fi fost în postura în care să amenințe continentul.
Ritmul în care Europa a pierdut teren în fața Statelor Unite în privința competitivității economice de la începutul secolului este uluitor. Diferența de PIB pe cap de locuitor, spre exemplu, s-a dublat conform unor estimări, ajungând chiar la 30%, din cauza creșterii slabe a productivității în UE.
În termenii cei mai simpli, europenii nu lucrează destul, potrivit analizei Politico. Un angajat din Germania, spre exemplu, lucrează în medie cu peste 20% mai puține ore decât un angajat din SUA.
O altă cauză a slabei productivități a Europei este eșecul sectorului corporatist de a inova.
Companiile de tehnologie din SUA cheltuie de peste două ori mai mult decât firmele europene în domeniul de cercetare și dezvoltare, potrivit Fondului Monetar Internațional (FMI).
În timp ce companiile americane au raportat o creștere a productivității de 40% din 2005 și până în prezent, productivitatea în Europa a intrat în stagnare.
Diferența se vede și la bursă: în timp ce cotațiile la bursă în SUA s-au triplat din 2005, cele din Europa au crescut cu doar 60%. „Europa a rămas în urmă la tehnologiile emergente care vor stimula creșterea pe viitor”, a spus Lagarde.
Secretul murdar al fondurilor care merg înspre cercetare și dezvoltare în UE
Comentariul lui Lagarde, însă, este mult prea blând. Europa nu a rămas doar în urmă; ea nici măcar nu se mai află în cursă.
La summitul UE de la Lisabona din anul 2000, liderii au promis că vor face „economia Europei cea mai competitivă din lume”. La un sfert de secol de atunci, Europa nu doar că nu și-a atins obiectivul, dar a rămas cu mult în spatele Statelor Unite și Chinei.
Din toate universitățile de top ale lumii, singura instituție din UE care a intrat în primele 30 a fost Universitatea Tehnică din Munchen (locul 30, la egalitate cu Universitatea din Edinburgh), conform evaluării Times Higher Education.
Secretul murdar al fondurilor care merg înspre cercetare și dezvoltare în UE este că jumătate dintre ele provin din Germania, care investește aproape toți banii într-un singur sector: automobile.
Și cu toate că acest lucru ar putea părea evident, având în vedere că venitul anual al industriei auto din Germania este de aproape jumătate de trilion de euro, nu acela este domeniul de unde obții cele mai mari profituri de pe urma investițiilor.
Motivul este că inovațiile în sectorul auto, precum îmbunătățirea randamentului motorului, sunt incrementale. Cu alte cuvinte, companiile reinventează la propriu roata, în loc să lucreze la produse noi, precum iPhone sau Instagram, care au creat o piață cu totul nouă.
Criza industriei auto din Germania este doar vârful icebergului
Faptul că Europa a mizat totul pe un singur sector a funcționat destul de bine… pentru un timp. Cu toate că 40% din toate fondurile care au mers înspre cercetare și dezvoltare în sectorul auto au venit din Europa, marii producători auto din Germania au reușit cumva să rateze ținta cu mașinile electrice și au mers contra curentului.
Acest eșec se află la baza problemelor economice întâmpinate de Germania, evidențiate cel mai bine de anunțul recent al Volkswagen cu privire la închiderea unor fabrici din țară pentru prima dată în istoria companiei.
Sectorul auto al Germaniei, în care lucrează în jur de 800.000 de oameni, a ținut în viață economia timp de zeci de ani, contribuind mai mult decât orice altă industrie la creșterea economică a țării.
În timp ce Tesla și o serie de companii din China investeau din greu în tehnologia bateriilor și își protejau invențiile, germanii încercau să perfecționeze motorul diesel. Strategia lor nu a dat roade.
Criza industriei auto din Germania este doar vârful icebergului. Țara se confruntă cu multe alte probleme complicate ce trag în jos potențialul său economic. Cele mai mari provocări: o societate tot mai îmbătrânită și lipsa muncitorilor calificați.
Doar în ultimele săptămâni, companii ca Volkswagen, Ford și ThyssenKrupp au anunțat zeci de mii de disponibilizări.
Având de-a face cu unele dintre cele mai mari costuri la energie, salarii mari și reglementări excesive, aproape 40% din firmele industriale din Germania iau în considerare relocarea în alte regiuni, potrivit unui sondaj recent al DIHK.
Când Germania este în criză, Europa Centrală și de Est suferă
Când cea mai mare economie din Uniunea Europeană suferă, efectul se resimte în tot restul blocului comunitar, mai ales în Europa Centrală și de Est.
Indiferent dacă achiziționezi o mașină Mercedes, BMW sau Volkswagen, sunt șanse mari ca motorul sau șasiul mașinii să fi fost fabricate în Ungaria, Slovacia sau Polonia. Criza industriei auto din Germania este cu atât mai gravă cu cât Europa nu are nimic altceva pe care să se poată baza.
Aici, din nou, Europa diferă de SUA. În 2003, companiile care cheltuiau cel mai mult pe cercetare și dezvoltare în UE erau Mercedes, Volkswagen și Siemens; în 2022, regăsim din nou Mercedes și VW, cărora li s-a alăturat Bosch.
De partea cealaltă a Atlanticului, investitorii de top în cercetare și dezvoltare în 2003 au fost Ford, Pfizer și General Motors. Două decenii mai târziu, pe primele trei locuri s-au clasat Amazon, Alphabet (Google) și Meta (Facebook).
Având în vedere cât de dominante sunt aceste companii și restul firmelor din Silicon Valley, este greu de crezut că Europa va putea vreodată să joace în aceeași ligă cu marii jucători din domeniul tehnologiei și cu atât mai puțin să îi ajungă din urmă.
Europenii nu investesc în inovație: 14 trilioane de euro sunt mâncate de inflație
În loc să își investească banii în viitor, europenii preferă să îi păstreze la bancă, unde economiile lor în valoare de 14 trilioane de euro sunt mâncate încetul cu încetul de inflație.
Fondurile de capital de risc foarte reduse ale Europei lasă startup-urile inovatoare fără fonduri de investiții și îngreunează stimularea creșterii economice și a standardelor de viață, potrivit unei analize FMI.
Dacă soarta economică a Europei nu se va schimba în viitorul apropiat, multe țări europene ar putea ajunge în situația Greciei din 2010. Rezultatul va fi radicalizarea politicilor, așa cum s-a întâmplat și cu Grecia în timpul crizei datoriei publice și cum vedem acum că se întâmplă în mai multe state europene, în special în Franța.
Problema este că atunci când europenii se vor trezi cu adevărat la noua realitate s-ar putea să fie prea târziu să mai schimbe ceva.
Editor : Raul Nețoiu
