Religia este o armă puternică pentru ruşii care au început războiul în Ucraina. Ortodoxia este folosită în scopuri manipulative şi urainenii îşi protejează populaţia şi în acest plan. În viziunea Moscovei, statul Ucraina, poporul ucrainean şi o biserica ortodoxă independentă a acestei ţări nu au dreptul să existe. Atacul asupra libertăţii religioase este folosit de ruşi, prin războaie hibride, şi asupra altor state din regiune. Discută despre această situaţie Viktor Yelenski, reprezantul Kievului pentru probleme religioase şi etnice, într-o nouă ediție „Paşaport diplomatic”.
Cristina Cileacu: Victor Yelensky, șeful Serviciului de Stat al Ucrainei pentru Politică Etnică și Libertate de Conștiință, bine ați venit la Pașaport diplomatic.
Victor Yelensky: Mulțumesc.
Biserica rusă, folosită în scop neortodox
Cristina Cileacu: Astăzi vorbim despre religie, și ca să fie mai clar, despre influența bisericii, mai ales în partea noastră de lume. Pentru că în România, în Ucraina și în alte țări din vecinătate, biserica are o influență foarte mare. Dar În cazul Ucrainei, este o situație specială, pentru că biserica ucraineană vrea să devină autocefală, să nu mai aparţină Bisericii Ortodoxe Ruse. Și totuși rușii, Biserica Ortodoxă Rusă, vreau să spun, insistă să facă presiuni atunci când vine vorba de ucraineni și modul lor de a se ruga și de a aparține cuiva. Cum se face că Biserica Moscovei mai are atâta influență în Ucraina?
Victor Yelensky: Cred că Biserica Moscovei și-a pierdut influența și zeci de mii de preoți au spus că nu putem predica numele patriarhului Kirill ca fiind domnul nostru și tatăl nostru, pentru că și-a pierdut capitalul moral și a făcut o astfel de declarație, care este contrară și nu doar cu morala umană, ci și cu dogma creștinismul și cu învățătura ortodoxă. Probabil că aceasta este cea mai faimoasă sau notorie dintre aceste afirmații este afirmația că acei ocupanți ruși care vor fi uciși pe linia frontului vor avea viață veșnică. Asta seamănă cu ce spun jihadiștii.
Cristina Cileacu: Ca jihadștii islamici.
Victor Yelensky: Da, un concept jihadist și ceva absolut contrar învățăturii ortodoxe, care este despre pace, care este despre viață, este despre fraternitate. De aceea, 400 de preoți conduși de doi mitropoliți ai Bisericii Ucrainene Ortodoxe, care ține de Patriarhia Moscovei s-au adresat liderului acestei biserici și i-au cerut să convoace sinodul și să rupă toate legăturile cu Moscova.
Tentaculele propagandei din biserică
Cristina Cileacu: Dar Moscova este încă influentă. Aceasta a fost întrebarea mea. Cum se face că Biserica Moscovei, Biserica Ortodoxă Rusă are atâta putere? Nu vine de la Dumnezeu cu siguranță.
Victor Yelensky: Această putere a fost probabil inspirată de secole de otrăvire a creierelor și inimilor mulțimilor, pentru că au încercat să demonizeze Occidentul, catolicii, uniunile, tot ceea ce nu este doar non-ortodox, ci și non-rus. Faţa ortodoxă în modul de gândire al Moscovei este doar modelul moscoviților de ortodoxie, iar modelul grecesc sau modelul armean este „foarte, foarte, foarte suspect”. Dar, de fapt, încă o dată, Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Moscovei încearcă acum să facă totul pentru a se îndepărta de Patriarhia Moscovei. Și tot ceea ce vrea statul ucrainean este nu să schimbe calendarul sau să schimbe obiceiurile liturgice, nu să facă parte dintr-o altă biserică, nu să se auto proclame autocefală, ci doar să rupă legăturile cu Patriarhia Moscovei. Acest lucru este foarte, foarte important pentru noi.Și acum două luni, parlamentul nostru a votat pentru o lege privind întărirea și apărarea ordinei constituționale în sfera de activitate a organizațiilor religioase și, potrivit acestei legi, activitatea Bisericii Ortodoxe Ruse, și apoi este un citat direct din rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, adică, continuarea regimului lui Putin este interzisă în Ucraina.
Efectele războiului asupra credincioşilor
Cristina Cileacu: Este o situație în Ucraina cu preoții care predică atât în limba română, cât și în limba slavonă veche. Sunt doar patru parohii în apropiere de Odesa care se află sub Biserica Ucraineană. Restul preoților care predică în limba română preferă să rămână la Biserica Ortodoxă Rusă. În opinia dvs., în calitate de expert în religie, care este motivația lor?
Victor Yelensky: Sunt mai mulți factori. În primul rând, inerția și tradiția, dar am încercat să propunem o soluție la această problemă. În cadrul Bisericii Ortodoxe Române este vicariatul ucrainean pentru ucraineni şi acest vicariat este subordonat Patriarhului Bucureştiului şi al întregii Românii. Propunerea noastră este să se creeze un vicariat pentru minoritățile naționale române, cu centrul la Cernăuți sau la Odesa sau în altă parte, care să fie subordonat Mitropolitului Kievului al întregii Ucraine. Putem garanta că persoanele care aparțin minorităţilor naţionale române li se vor oferi toate posibilităţile de a-şi păstra obiceiurile liturgice, limba română pentru predică, creării Catedralei, cu tot personalul şi relaţii corecte şi puternice cu Biserică Română, așa cum doresc. Și ar fi o situație oglindă, atât pentru minoritatea ucraineană din România, cât și pentru minoritatea română din Ucraina. Și ce avem nevoie pentru aceasta este recunoașterea, desigur, a Bisericii Ucrainei de către Biserica Ortodoxă Română. După cum știți, în timpul istoriei, națiunile unde majoritatea membrilor au mărturisit ortodoxia, când și-au câștigat independența au solicitat Patriarhului Ecumenic al Constantinopolului să le binecuvânteze pașii autocefaliei. A fost cazul Bisericii din Serbia, cu Biserica României, cu Biserica Georgiei, cu Biserica Albaniei, cu Biserica pământurilor cehe și slovace, cu Biserica Poloniei și cu Biserica Moscovei, apropo. Și a fost încă o dată, a fost cazul Bisericii României, care au fost acordate de Toma în 1885. Și în 2019, patriarhul ecumenic i-a acordat Apostolul Toma ucraineanului și Bisericii Ucrainei și deocamdată patriarhului ecumenic, primul dintre bisericile ortodoxe. Patriarhul Alexandriei, care este al doilea dintre bisericile ortodoxe. Vechea Biserică a Ciprului, bătrânul, o biserică greacă, a recunoscut și Biserica Ucrainei. Și credem că acum este timpul pentru ca Biserica Ortodoxă Română să recunoască, de asemenea, Biserica Ortodoxă a Ucrainei și relația inter-biserică va fi ridicată la același nivel cu relațiile dintre statele noastre, societățile noastre și între popoarele noaste.
Reaşezarea libertăţilor bisericeşti
Cristina Cileacu: Care sunt semnele? Vizitați România acum, filmăm acest interviu la București și ați avut multe întâlniri, veți mai avea o mulțime de întâlniri. Misiunea dvs va fi una de succes sau ce credeți?
Victor Yelensky: Cred că sunt în plin proces. Nu este uşor. Am avut câteva semne promițătoare, unele nu foarte promițătoare, dar sunt în proces. Și, după cum știți, creștinii trebuie să fie optimiști, deci sunt optimist.
Cristina Cileacu: De asemenea, preoții care slujesc în limba română în Ucraina nu vor să fie sub Biserica Ortodoxă Română. Cum explicați asta?
Victor Yelensky: Sunt câteva motive pentru acest lucru. Și unii dintre preoți. Unele. Unii preoți sunt foarte conservatori, unii preoți sunt sub vechea influență a superstițiilor și a, cum să spun, idei anti-occidentale, care erau foarte populare în Biserica Ortodoxă Rusă. Dar cred că ar trebui să le abordăm. Ar trebui să le reamintim că ortodoxia, în primul rând este creștinism. Credinciosul ortodox este în primul rând, creștin și în al doilea rând, el este ortodox. De aceea ortodoxia este o religie a libertății, este o religie a demnității umane, este o religie a iubirii. Și aceasta este religia despre ceva legat de ideile tribului. Ortodoxia păstrează ideea de local. Înseamnă că atunci când Patriarhul de la Constantinopol a emis „Tomosul Sinodal” (n.r. document) pentru recunoașterea autocefaliei și Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, el a binecuvântat aceste dogme nu doar pentru etnicii ucraineni, ci și pentru români, găgăuzi…
Cristina Cileacu: Pentru toată lumea care trăiește în Ucraina.
Victor Yelensky: Pentru toată lumea. Și apropo, pentru guvernul ucrainean, așa cum este subliniat în acest Tomos Sinodal (n.r. document). Deci putem fi în același cadru instituțional și să ne păstrăm personalitatea etnică, identitatea noastră etnică, cultura noastră etnică, care este extrem de importantă în timpul unei agresiuni rusești. Aș dori să vă reamintesc că soldații și ofițerii de pe linia frontului au în mod normal porecle pentru a se coordona, pentru a avea legături și sunt o mulțime de oameni care au porecle sugerate de originea lor, origine etnică. Română, greacă, rromă, poloneză și așa mai departe. Așadar, obiectivul inamicului nostru de a împărți națiunea politică ucraineană în linii etnice a eșuat. La fel, și obiectivul de a crea o a cincea coloană și de a numi preoți și episcopi din Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Moscovei ca furnizor al așa-numitei Russkiy Mir, Lumea Rusă. De fapt, când apare Lumea Rusă, libertatea religioasă s-a oprit. Și. Subliniez în special faptul că Biserica Ortodoxă Rusă a binecuvântat ocupantul rus care a ucis peste 40 de preoți, muftii, pastori și rabini. Unii dintre ei erau îmbrăcați în veșminte liturgice când au fost uciși și au distrus și au demolat peste 630 de clădiri sacre în Ucraina. Unele dintre ele au fost rare de pe fața pământului. De exemplu, în regiunea Kievului, în timpul ocupației de două luni, au distrus câteva monumente de arhitectură și istorie sacră, biserici de lemn și așa mai departe. De aceea, cei care ajută Ucraina ajută la stabilirea libertății religioase, de fapt, pentru că Biserica Ortodoxă Rusă este cel mai rău dușman al libertății religioase.
Religia folosită ca armă politică
Cristina Cileacu: Creștinismul, așa cum ați spus, este o religie a păcii, a iubirii, a optimismului, a împărtășirii cu celălalt. Dar vedem și religia folosită ca amenințare. Și vedem asta în Rusia. Vedem asta în România. Vedem asta în Ucraina. Vedem asta în Republica Moldova, doar pentru a numi câteva țări. Este acesta creştinismul?
Victor Yelensky: Cearta despre demnitatea creștinismului și nu despre demnitatea creștinilor este veche de 20 de secole. Unii oameni spun că suntem încă tineri creștini și alții spun că era creştină s-a încheiat. Dar foarte des eu am fost martor la exemplele sacrificiului de sine creștin, în timpul acestui război și înainte de acest război și în Africa, de exemplu, în Europa, în Asia, există un concept de risc sau o ipoteză, permiteți-mi să spun, a proeminentului sociolog american Pitirim Sorokin, care a spus că în mod normal, marea majoritate a oamenilor nu sunt foarte morali sau imorali. Dar în timpul războiului, desigur, și la plural, în timpul crizelor majore, această mare majoritate merge la extreme. Una a demnității și moralului ridicat și, de asemenea, cea a lipsei demnității. Deci, putem vedea în timpul războiului exemplele de niveluri înalte de oameni care au făcut sacrificii și…
Cristina Cileacu: Și pe cei josnici.
Victor Yelensky: Și pe cei de la cel mai jos nivel.
Drepturi pentru românii din Ucraina
Cristina Cileacu: Pentru că sunteți, de asemenea, responsabil de politicile etnice ale Ucrainei înainte ca rușii să înceapă războiul în țara dvs, relația dintre români și ucraineni nu era foarte bună. Trebuie să recunoaștem că au fost o serie de probleme și cu minoritatea română din Ucraina. Cum este acum situația având în vedere schimbarea relației noastre?
Victor Yelensky: De fapt, trebuie să fiu de acord cu tine că acum, desigur, relațiile româno-ucrainene sunt probabil la cel mai înalt nivel de secole, probabil de când există. Și în privința drepturilor minorităților naționale române, chiar înainte de vizita la București, am petrecut câteva ore cu viceministrul nostru pentru educație și am avut ocazia să mă uit printr-un manual în limba română. Și este impresionant. Este impresionant. În primul rând, Ucraina are 59 de școli unde procesul educațional este integral în limba română și în plus 33 de școli, în care este mixt, în limba ucraineană și română. Și statul ucrainean asigură acestor instituții, acestor școli, manuale de matematică, geometrie, chimie, toate astea, inclusiv limba română, literatura română, literatura mondială. Am avut pași decisivi în acest fel în ultimii doi ani și încă o mențiune despre Consiliul Minorităților Naționale, care este înființat prin lege și unde deocamdată sunt 18 minorități naționale sunt reprezentate, desigur şi minorităţii române.
Cristina Cileacu: Victor Yelensky, vă mulțumesc foarte mult pentru acest interviu.
Victor Yelensky: Vă mulțumesc pentru interesul acordat țării mele.
