Fabricile de produse chimice fondate sau deținute de unii dintre cei mai bogați cetățeni ai Rusiei furnizează materiale fabricilor care produc explozibili, folosiți de armata Moscovei în războiul din Ucraina, arată o analiză a datelor feroviare și financiare făcută de Reuters.
Reuters a identificat cinci companii chimice, în care cinci miliardari sancționați de Occident dețin participații, care au furnizat peste 75% din substanțele chimice cheie transportate pe calea ferată către unele dintre cele mai mari fabrici de explozibili din Rusia, de la începutul războiului până în septembrie anul acesta.
Analiza agenției de presă demonstrează pentru prima dată cât de mult se bazează fabricile care fac parte din mașinăria de război a Rusiei pe acești oameni și pe companiile lor.
Cum ajută Abramovici și Alekperov producția de explozibili
Printre miliardari se numără Roman Abramovici, fostul proprietar al clubului de fotbal Chelsea, și Vagit Alekperov, care a fost clasat de Forbes în aprilie drept cel mai bogat om din Rusia, cu o avere estimată la 28,6 miliarde de dolari.
Abramovici și Alekperov nu au răspuns solicitărilor de comentarii trimise prin intermediul companiilor sau avocaților lor. Evraz, listată la Londra, în care Ambramovich deține un pachet de 28%, a declarat că a furnizat substanțele chimice „doar pentru uz civil”. Lukoil, o rafinărie în care Alekperov deține un pachet de acțiuni, a declarat că „nu produce explozibili sau alte componente conexe”.
Anna Nagurney, profesor de la Universitatea din Massachusetts, care studiază îndeaproape rețelele lanțului de aprovizionare legate de războiul dintre Ucraina și Rusia și a analizat concluziile Reuters, a spus că cele cinci companii ajută Moscova nu numai prin furnizarea de ingrediente chimice esențiale pentru muniții, ci și prin câștiguri din exporturile de produse civile, inclusiv îngrășăminte. „Aceste companii chimice susțin efortul de război”, a spus Nagurney.
Datele au arătat că companiile miliardarilor au furnizat ingrediente vitale către cinci fabrici de explozivi și praf de pușcă din Rusia, care fac obiectul sancțiunilor occidentale. Uzinele sunt subsidiare ale gigantului producător de arme de stat rus și producător de automobile Rostec.
Nici Kremlinul, nici Ministerul Apărării, nici Rostec nu au răspuns la întrebările Reuters despre rolul companiilor civile în aprovizionarea industriei de muniție a Rusiei.
Înainte de război, toate fabricile de explozivi, ca parte a eforturilor de diversificare, făceau și explozibili sau praf de pușcă de uz civil. Reuters nu a putut determina dacă astfel de vânzări civile continuă și dacă substanțele chimice furnizate ar putea fi destinate utilizării civile.
Strategia Occidentului nu a redus producția militară a Rusiei
Analiza oferă dovezi noi că strategia Occidentului de a impune sancțiuni Rusiei ca pedeapsă pentru invadarea Ucrainei nu a reușit să reducă producția militară, potrivit mai multor experți intervievați de Reuters.
În timp ce miliardarii înșiși se află sub sancțiuni occidentale, companiile chimice implicate au scăpat în mare măsură de sancțiuni financiare majore sau de interdicții privind importul de bunuri critice din SUA sau Uniunea Europeană.
Majoritatea producției acestor fabrici chimice sunt produse civile, cum ar fi îngrășămintele, care sunt esențiale pentru agricultură. Politicile occidentale de lungă durată scutesc alimentele de sancțiuni pentru a preveni foametea și pentru revenirea diplomatică din partea națiunilor în curs de dezvoltare.
Peter Harrell, un fost oficial înalt de la Casa Albă care a lucrat la sancțiunile Rusiei în primul an al războiului și acum este un savant la Carnegie Endowment for International Peace, a spus că poate că este timpul să revizuim acele decizii din 2022 acum că națiunile care se bazau cândva pe Ucraina și Rusia pentru grâu și îngrășăminte au avut timp să găsească surse alternative.
„Explorăm în mod activ posibilitățile de măsuri suplimentare pentru a intensifica presiunea și a închide lacunele într-un mod care ar evita implicațiile negative pentru securitatea alimentară”, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei Europene, ca răspuns la întrebările despre companiile chimice.
Purtătorul de cuvânt a subliniat că orice acțiune va veni doar după o analiză atentă a eficacității oricăror măsuri și a impactului acestora asupra companiilor europene. Totuși, el a menționat că sancțiunile UE s-ar aplica deja companiilor, chiar dacă acestea nu au fost desemnate în mod specific, dacă ar fi controlate sau deținute de o persoană sancționată.
Moscova investește masiv în armament
Războiul din Ucraina a devenit un duel de artilerie în care deficitul de explozibili de mare putere al NATO și al Ucrainei a permis forțelor ruse să câștige teritorii noi în acest an, potrivit mai multor comandanți ucraineni intervievați de Reuters.
Moscova investește masiv în producția militară și încearcă să-și completeze stocurile de muniții. În 2024, Rusia a produs aproximativ 2,4 milioane de cartușe de artilerie și a importat 3 milioane din Coreea de Nord, potrivit unui oficial de securitate ucrainean.
Cele cinci fabrici de muniție alimentate de companiile miliardarilor includ uriașa unitate Sverdlov din Dzerjinsk. Fabrica este singurul producător important din Rusia de explozibili plastici HMX și RDX folosiți în artilerie și rachete, potrivit unui oficial de informații ucrainean. Două fabrici conduse de Eurochem – fondate de miliardarul rus Andrey Melnichenko – furnizează produse chimice către Sverdlov, potrivit datelor feroviare.
Eurochem este unul dintre cei mai mari producători de îngrășăminte minerale din lume. Fabrica sa de azot Nevinnomysskiy din sud-vestul Rusiei a trimis cel puțin 38.000 de tone metrice de acid acetic către Sverdlov în timpul războiului din Ucraina, potrivit unei analize Reuters a datelor feroviare.
O a doua instalație Eurochem, Novomoskovskiy Nitrogen, a trimis aproape 5.000 de tone metrice de acid azotic la Sverdlov în aceeași perioadă, arată datele feroviare. Atât acidul acetic, cât și acidul azotic sunt utilizați pentru a face HMX și RDX.
Potrivit calculelor Reuters, bazate pe literatura științifică și revizuite de un expert în explozivi, 5.000 de tone de acid azotic ar putea fi folosite pentru a produce 3.000 de tone de RDX, suficient pentru a umple 500.000 de obuze de artilerie de calibru mare. Facturile fiscale analizate de Reuters au confirmat că Eurochem a fost furnizor pentru Sverdlov anul trecut.
Ca răspuns la întrebări detaliate, Eurochem a spus că raportarea Reuters conține „numeroase erori materiale”. Mai exact, „EuroChem nu face parte din sectorul de apărare al economiei ruse și niciunul dintre produsele noastre nu este conceput pentru scopuri militare”, se arată într-un comunicat al companiei, care are sediul în Elveția. Eurochem a spus că orice sugestie pe care Melnichenko a controlat compania este falsă.
Melnichenko nu a răspuns la întrebări. Miliardarul, despre care Forbes spune că are o avere în valoare de 17,5 miliarde de dolari, și-a plasat pachetul de control din Eurochem într-un trust de care beneficiază soția sa, după cum a raportat Reuters, după impunerea de sancțiuni împotriva sa de către UE și NATO în urma invaziei Ucrainei.
Declarația spune că, deși 97% din producția sa este formată din îngrășăminte, Eurochem furnizează alte produse industriale, inclusiv aceste substanțe chimice, unui număr mare de clienți din Rusia și din străinătate. Compania nu a răspuns la întrebările Reuters despre transporturile de substanțe chimice către Sverdlov.
Companiile neagă implicarea, dar datele fiscale le contrazic
Un alt gigant al îngrășămintelor, Uralchem, fondat de miliardarul sancționat Dmitri Mazepin, a furnizat lui Sverdlov peste 27.000 de tone metrice de azotat de amoniu, arată datele feroviare. Nitratul de amoniu este folosit pentru a face HMX și RDX și este, de asemenea, amestecat cu TNT pentru a produce un exploziv numit Amatol. Uralchem a furnizat, de asemenea, 6.000 de tone metrice de acid azotic de la fabrica sa de îngrășăminte cu azot din Berezniki către Sverdlov, arată datele.
Alte două fabrici de muniție deținute de stat, Uzina de praf de pușcă Tambov și Uzina de praf de pușcă Kazan, au primit transporturi de acizi de la Uralchem, arată datele feroviare. Scurgerile facturilor fiscale rusești, analizate de Reuters, au mai dezvăluit că Uralchem a alimentat fabricile din Sverdlov, Tambov și Kazan, precum și fabrica de stat Perm Powder anul trecut. Întrebat în detaliu despre transporturi, Uralchem a spus că informația este „incorectă”. Nu a oferit mai multe detalii sau explicații.
Mazepin, care și-a redus proprietatea asupra companiei de la 100% la 48% imediat după invadarea Ucrainei, nu a putut fi contactat pentru comentarii. Uzinele din Tambov, Perm și Kazan nu au răspuns la întrebările trimise la adresele de e-mail enumerate pe site-urile lor web sau în dosarele corporative.
O fabrică de oțel din Siberia, deținută de Evraz, listată la Londra, a furnizat 5.000 de tone metrice de toluen – un ingredient pentru TNT – Uzinei Biysk Oleum, potrivit datelor feroviare. Evraz a fost sancționat în 2022 de guvernul britanic, care a declarat că a furnizat oțel armatei ruse. Într-o declarație, Evraz a spus că a furnizat toluen doar pentru „uz civil”. Uzina Biysk Oleum, o unitate a Sverdlov, nu a răspuns solicitărilor de comentarii.
În aprilie 2024, guvernul regiunii Altai, care include orașul Biysk, a enumerat fabrica printre producătorii care „și-au mărit semnificativ” producția din 2023 pentru îndeplinirea contractelor de achiziții publice de apărare.
Reuters a identificat alte două companii legate de miliardar care furnizează chimicale fabricilor de muniții. Uzina de topire a cuprului Sredneuralsk (SUMZ) din munții Urali, fondată de magnatul metalelor Iskander Makhmudov, furnizează oleum – cunoscut și sub numele de acid sulfuric fumant – folosit în fabricile de pulbere din Tambov, Kazan și Perm.
Rafinăria Lukoil din Perm a furnizat 6.500 de tone metrice de toluen fabricii de pulbere din Perm, Kazan și Biysk. Lukoil este parțial deținută de miliardarul Alekperov, fostul președinte al companiei. Ca și alții, a renunțat la multe acțiuni în 2022, dar a păstrat un pachet de 8,55%.
Facturile fiscale analizate de Reuters au arătat că fabrica Lukoil a fost furnizor al fabricii de pulbere Perm anul trecut. De asemenea, sunt documentate transporturile de la SUMZ către fabricile din Kazan și Perm. Într-o declarație, Lukoil a spus că rafinăria sa din Perm „nu produce explozibili sau componente aferente” și că întrebările Reuters despre transporturile de acolo conțin „speculații absurde”.
SUMZ nu a răspuns la întrebări. Compania sa-mamă, UMMC, care este sancționată de SUA și Marea Britanie, nu a răspuns la o solicitare de comentarii. Iar Makhmudov, care și-a cedat pachetul de control în 2022, potrivit Forbes, nu a putut fi contactat pentru comentarii.
Editor : M.I.
