”Bula” are un diametru de cca un miliard de ani lumină, de zece mii de ori mai mult decât galaxia noastră și este situată în ceea ce astronomii numesc ”Universul apropiat”, la cca 820 de milioane de ani-lumină de Calea Lactee.
Ar putea fi descrisă ca ”o cochilie sferică ce are și o inimă”, explică pentru AFP cercetătorul francez Daniel Pomarède, de la Comisariatul pentru Energie Atomică (CEA), coautor al studiului publicat de The Astrophysical Journal.
Inima acestei cochilii este super-roiul de galaxii Bouvier, înconjurat de vid și apoi de alte super-roiuri de galaxii și filamente galactice, cum ar fi Marele Zid al lui Sloan, mai spune omul de știință.
Daniel Pomarède subliniază că descoperirea ”se înscrie într-un proces științific de lungă durată”, pentru că ea validează de fapt o terorie descrisă încă din 1970 de astrofizicianul american Jim Peebles, care ulterior a primit premiul Nobel pentru fizică.
Potrivit acestei teorii, în Universul primordial, constituit din plasmă, de fapt un amestec de particule și lumină, procesele care aveau loc atunci produceau unde acustice, un fel de vibrații care aveau să creeze în interiorul acestei plasme bule care în centru aveau materie.
Acest proces s-ar fi întrerupt brusc după 380 000 de ani de la Big Bang, ”înghețând” forma acestor bule, care totuși aveau să crească în dimensiuni ca urmare a expansiunii Universului.
Fenomenul, denumit Oscilație Acustică Barionică (BAO) a fost confirmat indirect prima dată în 2005, în urma mai multor analize statistice.
Articolul integral publicat de France24 aici