Darius-Alexandru Ghiță
Rezumat
Prezentul e asaltat de pe toate flancurile de inteligența artificială, iar predictibilitatea în ceea ce privește un viitor guvernat de legile unei asemenea inteligențe devine o certitudine, cât și un subiect care trebuie să ocupe un loc fruntaș pe ordinea de zi. Evoluția dinamică a dreptului face ca domeniul juridic să se plieze provocărilor care apar odată cu progresul științific. Important este aportul unui asemenea evoluții în sectorul juridic, dar în egală măsură atenția trebuie centrată pe modul în care granițele dreptului rămân inviolabile într-o eră în care tehnologia ocupă cât mai mult teren, avansând într-un ritm alert. Într-o atare situație, e primordial ca dreptul să păstreze frâiele și să nu ofere un posibil avantaj legitim înfloririi unor noi infracțiuni în spațiul online, metaverse. În această situație, se pune problema promptitudinii cu care sistemul va reacționa și va menține pasul cu înaintarea accelerată a digitalizării. Expansiunea științifică, impactul inteligenței artificiale și conturarea dreptului noilor tehnologii sunt aspecte pe care prezenta lucrare urmărește să le surprindă în contextul juridic al tendințelor europene care evoluează odată cu provocările pe care noile tehnologii le stârnesc.
Aspecte introductive
De-a lungul timpului, în decursul istoriei, dreptul s-a dezvoltat organic și a fost asimilat în mod natural de cerințele epocii. De aceea, nu mă îndoiesc că, așa cum dezvoltarea dreptului roman a capăt un nou sens în actualitate, așa și conceptele contemporane vor fi prelucrate, regândite și adaptate la noua societatea șlefuită după standardele globalizării. Tocmai această diversitatea a dreptului fascinează, fiind nu doar rezultatul evoluției istorice, ci mai cu seamă o componentă integrantă civilizației. Mecanismele care se dovedesc a fi adevărate concepte de artă făuresc o veritabilă știință care răspunde problemelor de actualitate, care se reinventează constant, oferind serum veritas.
Decantarea dreptului noilor tehnologii va trece printr-un proces accelerat, deși în genere, ,,dreptul se face cu încetul și necontenit”[1], așa cum bine remarca M.B. Cantacuzino, cristalizarea acestora fiind tot mai vizibilă. Timpul nu mai e un aliat, iar nevoia unui răspuns urgent la sectorul metaverse va conduce la concluzia că e mai bine să tratăm o boală înainte de a deveni benignă, ori că educația unui copil pornește încă de când este în fașă. Altfel, abordarea superficială, lipsa unui răspuns juridic la problemele care vor surveni, va oferi oportunitatea acestui sector nu doar să dezvolte noi afaceri și posibilități pentru utilizatorii săi, dar și să nască litigii care vor pune în dificultate instanțele de a oferi soluții valabile și viabile unor infracțiuni cu care nu s-au mai întâlnit și care nu sunt incriminate în legislație. Viitorul incert oferă o serie de opinii asupra modului în care tehnologia se va integra în viața noastră, mai mult decât o face acum, dar această enigmă stă să dezvăluie aspecte atât bune, cât și rele, gustându-le pe oricare dintre cele două, în funcție de alegerile pentru care optăm.
Refuzul de adaptare la noul context tehnologic impus reflectă o abdicare de la lupta dreptății, căci șansele de biruință sunt mai mari când profilul inamicului îți este cunoscut. Mai mult decât atât, inamicul îți poate fi și bun tovarăș, iar zala de legătură dintre juridic și online reprezintă tocmai buna prelucrare care poate conchide într-un colier prețios de perle. Dacă nu există zala de legătură, șiragul de perle se împrăștie, iar orice perlă pierdută e o piesă de puzzle lipsă care, la final, va reda carența unei piese prețioase, ilustrând o imagine incompletă, un șirag de perle imperfect.
1. Tranziția spre digital, între avantaj și incovenient
Transcederea cunoașterii perceptibile, concretizarea într-o abordare digitală reprezintă o tranziție ce trebuie acceptată, asumată și utilizată în limita în care avantajele nu expun la riscuri care pot periclita activitatea, implicit drepturile utilizatorilor. Pe plan transfrontalier, observăm că piața globală metaverse preconizează un val uriaș de adepți care vor deveni utilizatorii acestui univers fictiv[2]. Când aducem în discuție ,,Metaverse”, sesizăm că nu are încă o definiție clar conturată, fiind interceptată ca o experiență imersivă, unde realitatea fizică e înlocuită de un univers fictiv în care avatarul fiecărei persoane e stăpânul propriului destin[3]. De altfel, Mihnea Măruță oferă o perspectivă asupra conceptului de identitate virtuală: ,,(…) virtualitatea unui eveniment corespunde punctului critic dinăuntrul materiei – răspântia la care se certifică metamorfoza. Dar, la fel ca în cazul lucrului, se impune o întrebare: este legitim, din punct de vedere fenomenologic, să spunem despre un eveniment că este virtual? Sau că este mai întâi virtual?”[4]
Avantajele care ne blurează raționamentul și ne redirecționează atenția spre beneficiile tehnologizării nu fac decât să ascundă semnele alarmante care conduc la instaurarea unui imperiu virtual. Lipsa de transparență conturează un teren minat, în timp ce securitatea minimă dezvăluie eventuale vulnerabilități ale utilizatorilor care pot fi cu ușurință exploatate de hackeri. Astfel, protecția datelor personale într-un mediu lipsit de o securitate optimă, implică un grad ridicat de risc, putând fi tranzacționate pe darknet. Atacurile cibernetice, frecvente în confruntarea ruso-ucraineană ne-au demonstrat, în cazul în care eram îndoielnici, că pot fi adevărate pericole ce pot conduce la dezvăluirea secretelor de stat sau la informații prețioase care pun în pericol siguranța unei națiuni.
1.1 Handicapul unei legislații deficitare
Cu siguranță, conceptele juridice create pentru realitatea existentă vor avea nevoie de paradigme noi, adaptate lumii virtuale. Fără îndoială, complexitatea noilor probleme juridice va naște litigii care vor trebui soluționate și argumentate temeinic după o legislație adecvată acestora. De asemenea, tranzacțiile transfrontaliere vor pune problema normei aplicabile conflictului, după cum nevoia unui cadru normativ care să răspundă litigiilor dintre utilizatori va deveni tot mai accentuată, timp în care neplăcerile cauzate de furturi de bunuri virtuale, dispute locative și active digitale vor reafirma nevoia unei legislații actualizate. De asemenea, falimentul și recuperarea creanțelor vor fi probleme dificile, greu de soluționat, în lipsa unui cadru normativ adaptat contextului. Probabil, conceptele juridice actuale vor fi golite de sens, ceea ce va acutiza procesul elaborării unui cadru normativ specific.
Dezvoltarea exponențială a sectorului digital va atrage după sine instruirea aplicabilității dreptului pe segmentul inteligenței artificiale. Trasabilitatea, cât și specializarea unor așa numite ,,Law Enforcement Agency” devin imperative în acest cadru. Un asemenea raționament și o astfel de decizie implementată prematur e un atuu, căci preîntâmpină fenomenele care pot deveni coloși scăpați din gestiune mai târziu. Un posibil scenariu în cazul litigiilor de așa natură va fi reprezentat de abordarea unei jurisdicții alternative care să asigure autonomie, prin recurgerea la arbitraj.
2. Abordarea europeană cu privire la inteligența artificială
În ritm cu impactul digital care a apretat puternic mediile de activitate din societate, Comisia Europeană și-a îndreptat atenția în ultimii ani spre sectorul digital, fiind dispusă să accepte beneficiile aduse, dar să contracareze aspectele neprielnice care violează drepturile și amenință protecția utilizatorilor[5]. În acest sens, a elaborat un regulament care se dorește a fi un mecanism juridic menit să delimiteze dreptul de abuz. În viziunea autorităților europene, sistemele de inteligență artificială interzise vizează tehnici de manipulare a comportamentului, privind clasificare lor cu un punctaj în baza unui comportament social ori practici care vizează identificarea biometrică în timp real, la distanță, excepții fiind cele care vizează aspectele de drept penal[6]. Setul de principii și prevederi vizează sistemele de inteligență artificială cu risc ridicat, precum cele care sunt incluse în Anexa II și III a Regulamentului[7]. Provocarea este de a găsi acele sisteme care sunt susceptibile de a fi încadrate în aceste categorii de risc.
3. Geneza dreptului noilor tehnologii și procesul de implementare
Dezvoltarea unei noi ramuri, dreptul noilor tehnologii, care se conturează incipient, reprezintă o normalitate care excede universalității cu care ne-am obișnuit, fiind totodată un răspuns ferm la schimbările care se întrevăd și care survin implacabil în cotidianul activității. De altfel, conceptele tradiționale contrastează cu noile provocări care implică un update, o restructurare ce nu se va răsfrânge doar asupra performerilor din sala de judecată, ci și a schemei instituționale. Rămâne de văzut cum viitorul se va contura și va reorganiza sectorul juridic.
Inteligența artificială are un rol complementar, însă prezentul ne dovedește că suntem martorii unei schimbări care vizează inclusiv actul de justiție. Cunoașterea dispozițiilor legale și folosirea lor într-un context relevant nu egalează actul de justiție, întrucât algoritmul pe care inteligența artificială îl folosește nu poate subclasa raționamentul unui avocat care se raportează nu doar la instrumente legale. Cu toate acestea însă, influența inteligenței artificiale devine tot mai stridentă, iar progresul tehnologic mascat sub îmbunătățirea calității e doar o fadă iluzie, fără a se mai încerca măcar minimalizarea riscurilor care sunt imprevizibile și greu de combătut. Știrea robotului care urma să fie avocat a creat o serie de controverse, prezentându-ne un segment din ce se dorește a se implementa în viitorul apropiat[8]. Indicatorul care ne direcționează spre un astfel de progres nu va îmbunătăți, după părerea mea, activitatea din domeniul justiției, nici nu va reprezenta un act de clemență pentru persoanele cu venituri reduse, ci mai degrabă va demonta garanția dreptului de apărare, în final, ordinea socială fiind cea care va resimți efectele nocive ale unei astfel de abordări. Oamenii par să resimtă efectele negative pe care inteligența artificială le aduce odată cu avantajele create, fapt pentru care actorii din Hollywood manifestă, în perioada aceasta, revolte împotriva inteligenței artificiale care minimalizează contribuția umană. Justiția accesibilă la un click distanță, avocați care cunosc rețeta succesului, procese încheiate cu decizii favorabile, iar în final, o societate mânată de o justiție desăvârșită, e un vis clădit cu cărămizi de sticlă, expuse la fisuri ce pot constitui adevărate amenințări cu ruinarea întregului sistem. Perfecțiunea este un ideal, iar ca orice obiectiv idilic devine, mai devreme sau mai târziu, o brută, o iluzie destrămată-n realitate.
În altă ordine de idei, neangajarea în procesul digitalizării poziționează individul într-o neutralitate care nu-i va oferi o gamă largă de perspective. Beneficiile aduse de inteligența artificială sunt incontestabile, însă ca orice succes, compromisurile făcute, în măsura în care există, pot lăsa uși larg deschise pentru eventuale atacuri cibernetice. De aceea, pachetul de beneficii adus trebuie analizat, asigurând mai întâi siguranță drepturilor utilizatorilor, îndeosebi protecția datelor stocate în sistemele informatice. De altfel, abordarea Uniunii Europene în privința inteligenței artificiale încurajează tranziția spre mediul digital, corelat însă cu un mediu securizat. Idealul unei Europe reziliente pentru deceniul digital se conturează prin reformele adoptate în acest sens, facilitând dezvoltarea inteligenței artificiale în spațiul european. O asemenea abordare strategică are impact economic semnificativ, dacă nu exclusiv financiar, căci contribuie la ,,construirea unei poziții de lider strategic în sectoarele cu împac ridicat”[9]. Inovația în materia tehnologiei conduce la o piață amplă de servicii ce le oferă profesioniștilor posibilitatea de a îmbrățișa ideea sau de a o renega, cu riscul de a suferi efectele ireversibile ale deciziei asumate. Versatilitatea, atribut de căpătâi în era digitalizării, va reprezenta punctul de răscruce care va conduce profesiile juridice spre o consolidare sau, dimpotrivă, le va plasa într-un colț de umbră.
4. Impactul digitalizării
Pandemia, războiul, progresul științific, toate au pus bazele și au conturat dreptul noilor tehnologii. Cotidianul ne-a demonstrat aportul pe care asemenea tehnologii îl pot aduce în viața noastră, fiind instrumente care ne ajută și, de multe ori, ne îmbunătățesc calitativ activitatea[10]. Desigur, inteligența artificială vine la pachet cu multe beneficii și dezavantaje, chiar riscuri, așa cum le-am detaliat anterior și, din păcate, fără o broșură care să conțină instrucțiuni de utilizare.
Impactul pe care digitalizarea îl va impregna în sectoarele de activitate economică va conduce la o schemă nouă care va pune vechile profesii în umbră și va muta reflectorul pe cele nou create, adaptate pentru era digitală. Costurile reduse, eliminarea emisiilor de gaze și a activităților care afectează mediul, pavează calea noilor profile de activitate din sectorul IT să prospere și să câștige teren în detrimentul celor tradiționale. Într-o asemenea eră a digitalizării accelerate, angajații devin un cordon de legătură cu profesia pe care o exercită, vorbindu-se chiar despre încolțirea unei ,,culturi de a fi conectați în permanență” cu munca prestată. În acest sens, eurodeputații au semnalat această problemă și au cerut adoptarea unui act legislativ care să permită angajaților să se deconecteze de la orice device în afara orelor de muncă, fără ca această alegere să atragă repercusiuni[11]. Avansul tehnologiei în ultimul deceniu ne-a cimentat într-o stare inactivă, de accept la tot ce e nou, fără vreo investigație prealabilă. Nu de puține ori, scopul principal al implementării unor asemenea device-uri ne-a apropiat de stări de anxietate, depresie, astfel că serotonina a fost înlocuită treptat de cortizonul ce ne-a alimentat starea de burnout. Echilibrul, cred eu, este cheia. În măsura în care disponibilitatea noastră se manifestă sub forma unui accept consimțit cu o analiză anticipată, tehnologia devine un tool de ajutor, dar în sens opus, performanța se plafonează, stagnează, fiind un consimțământ tacit ce acordă transplant de atribut uman tehnologiei, personificând-o[12]. Într-un astfel de context, când operezi pe cord deschis, riști ca o hemoragie necontrolată să producă decesul pacientului, prudența fiind esențială în asemenea situații, iar analiza amănunțită un ,,must”.
4.1 Dualitatea om-știință
Zilnic și treptat cedăm câte ceva, de la controlul pe care îl deținem asupra vieții noastre până la modul în care alegem să pierdem sinapse. Universul digital creat în care ne scăldăm poate fi „în egală măsură, un avantaj și un risc pentru utilizatori, [utilizatori] ce pot fi în același timp <<beneficiari>> și <<victime>>”. E interesant de privit subiectul, până la urmă ,,respectarea dreptului, sub toate formele sale, interesează în primul rând întreaga societate”[13]. Pasul galopant cu care inteligența artificială a marșat s-a concretizat într-un unlimited access, ce a favorizat ,,fragilizarea dreptului la viață privată”[14]. Imixtiunile în viața privată, urmare a transpunerii informațiilor pe platformele digitale, au condus la punerea bazelor Regulamentului UE nr. 679 din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, privind libera circulație a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46 CE[15]. De altfel, sesizăm o serie de ipostaze în care exercițiul drepturilor și libertăților fundamentale sunt amenințate ori, într-un scenariu neplăcut, dar tot mai frecvent, încălcate. Deși politicile adoptate sunt determinante pentru ,,viața” unui stat, oferind o serie de beneficii, teoreticienii au sesizat că pachetul ofertant aduce o gamă de dezavantaje. Insecuritatea juridică, libertatea de exprimare, dreptul la un proces echitabil, sunt doar câteva din discuțiile izvorâte pe marginea subiectului privind impactul pe care inteligența artificială și noile tehnologii îl au[16]. Astfel, doctrinarii au privit din perspectivă largă, observând aspectele pozitive, dar îndeosebi marcând ideea că ,,lipsa accesului la tehnologie poate agrava inegalitatea dintre persoane”, fiind doar unul din micile aspecte consemnate[17].
Introducerea, utilizarea și dezvoltarea sunt acțiunile care generează probleme, de aceea ,,unele dintre cele mai importante raționamente îndreaptă guvernele şi organizațiile internaționale să caute soluții transnaționale de reglementare”[18]. În această măsură, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului caută să răspundă argumentat unor probleme actuale, punctând ,,caracterul binar sau ambivalent al relației dintre drepturile omului şi avansarea ştiinţei/tehnologiei”[19].
Concluzii
Radiografia panoramică ilustrează cutremurul pe care digitalizarea (IA) îl produce sub forma seismelor perpetue, lăsând sub ruine adepții tradiționaliști și salvând revoluționarii, spiritele moderne care tind spre viitorul automatizat[20]. Deprofesionalizarea, aspect tratat sub altă formă în rândurile anterioare, lasă un mare semn de întrebare, având în vedere că transparența nu mai este una care să ne inspire încredere. Piața juridică se va tria și reorganiza, în tandem cu noile competențe pe care personalul din cadrul instituțiilor juridice va fi nevoit să-l acceseze, respectiv să-l însușească[21].
Dreptul noilor tehnologii va aduce pe piața juridică dezvoltarea unor noi arii, fapt ce le va permite avocaților să se specializeze, dar totodată, va da naștere unor situații particulare, speciale și noi, ce va determina legiferarea, pe considerentul ,,ubi ius, ibi remedium”.
[1] Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu, Drept Civil. Partea generală, Ed. a II-a, revăzută și adăugită de Cornelia Munteanu, Ed. Universul Juridic, București, 2017, pp. 11-13.
[2] https://www.researchgate.net/publication/372658788_The_Meta-Metaverse_Ideation_and_Future_Directions, accesat în data de 14.09.2023.
[3] https://www.techtarget.com/whatis/feature/The-metaverse-explained-Everything-you-need-to-know#:~:text=The metaverse is a vision ,not in the physical world, accesat în data de 14.09.2023.
[4] Mihnea Măruță, Identitatea virtuală, Ed. Humanitas, București, 2023, p. 16.
[5] https://www.europarl.europa.eu/news/en/press-room/20230609IPR96212/meps-ready-to-negotiate-first-ever-rules-for-safe-and-transparent-ai, accesat în data de 14.09.2023.
[6] https://www.europarl.europa.eu/news/en/press-room/20230609IPR96212/meps-ready-to-negotiate-first-ever-rules-for-safe-and-transparent-ai, accesat în data de 14.09.2023.
[7] https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/A-9-2023-0188_RO.html, accesat în data de 14.09.2023.
[8] https://www.hotnews.ro/stiri-specialisti_stoica_si_asociatii-26058549-prima-amanare-fara-discutii-robotului-avocat.htm, accesat în data de 14.09.2023.
[9] https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/cybersecurity/, accesat în data de 15.09.2023.
[10] A se vedea https://www.coe.int/en/web/cepej/home-2020/-/asset_publisher/VYnNhz1CBsgv/content/-judges-and-prosecutors-for-ukraine-launch-of-a-new-platform-connecting-with-ukrainian-judges-and-prosecutors, accesat în data de 15.09.2023.
[11] https://www.europarl.europa.eu/news/ro/press-room/20210114IPR95618/dreptul-de-a-se-deconecta-trebuie-sa-devina-un-drept-fundamental-in-ue, accesat în data de 15.09.2023.
[12] https://www.eurofound.europa.eu/ro/topic/digitalisation, accesat în data de 15.09.2023.
[13] M. Albici în ,,Despre drept și știința dreptului”, Ediția a II -a, Editura Universul Juridic, București, citându-l pe Mircea Djuvara.
[14] https://www.academia.edu/45058936/Dreptul_Noilor_Tehnologii, accesat în data de 14.09.2023.
[15] Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), JO 119.
[16] Bianca Selejan-Guțan, Protecția Europeană a Drepturilor Omului, Ed. a 6-a, revăzută și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2023, p. 319.
[17] https://lege5.ro/gratuit/gezdonjtge4dq/corelarea-dezvoltarii-drepturilor-omului-cu-stiinta-si-tehnologia, accesat în data de 16.09.2023.
[18] Ibidem.
[19] Ibidem. Pentru mai multe detalii, a se vedea cauza Szabo și Vissy c. Ungariei, Kopke c. Germaniei.
[20] https://www.unbr.ro/wp-content/uploads/2023/06/Avocatul_2023_BT_AND_COPERTI-OK.pdf, p. 33.
[21] Joe Forward, Post-Recession Gives Rise to New Law Firm Models, (Sept. 18, 2013), http://www.wisbar.org/ News, p. 202.
Darius-Alexandru Ghiță
Student – Facultatea de Drept a Universității Lucian Blaga din Sibiu
Puteţi prelua gratuit în website-ul dumneavoastră fluxul de noutăţi JURIDICE.ro:
– Flux integral: www.juridice.ro/feed
– Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: [email protected]
