România are din nou un Guvern PSD-PNL -UDMR, cu același premier Marcel Ciolacu, numit de Klaus Iohannis. Parlamentul arată însă diferit, partidele extremiste având un procent de peste 30% în Legislativ. Constituția prevede că între președinte și Parlament trebuie să existe o relație de colaborare. Dacă relația dintre aceștia este deficitară, ei au pârghii pentru a se amenda reciproc, dar se poate ajunge chiar la criză politică. Parlamentul poate suspenda președintele sau chiar îl poate pune sub acuzare. Momentan președinte a rămas Klaus Iohannis, însă peste câteva luni, românii vor alege pe altcineva în fruntea țării. Între timp, mai multe partide cer suspendarea președintelui Iohannis din funcție.
Relația dintre președinte și Parlament
Conform Constituției, președintele și Parlamentul sunt într-o relație de colaborare. De multe ori, deciziile acestora sunt complementare. O relație deficitară între președinte și Legislativ poate duce la o situație de criză și instabilitate.
Politologul Ioan Stanomir a explicat pentru Digi24.ro că în cazul unor neînțelegeri majore între președinte și Parlament se poate ajunge chiar la o ruptură definitivă.
„O relație deficitară între președinte și Parlament poate însemna foarte multe lucruri. Poate însemna o confruntare directă și poate însemna o ruptură definitivă, conducând la suspendarea din funcție a președintelui. Așadar, există foarte multe modalități prin care președintele și Parlamentul pot fi în relații complicate”, consideră acesta.
Numirea premierului
Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. O anumită formulă de guvernare, rezultată în urma unei majorități în Parlament, poate să nu fie pe placul viitorului președinte.
Putem lua drept exemplu cazul din 2020, când PSD a fost partidul care a luat cel mai mare procent în urma alegerilor parlamentare, dar Klaus Iohannis a refuzat să numească premier PSD. Așa s-a format Coaliția PNL-USR, lucru reproșat și acum de social-democrați lui Iohannis, care „a vrut Guvernul său”.
Dizolvarea Parlamentului și declanșarea alegerilor anticipate
Dacă președintele și Parlamentul nu sunt pe aceeași lungime de undă, se poate forța declanșarea alegerilor anticipate (înainte de termen). Mai exact, dacă propunerea de premier a președintelui nu ar avea susținere parlamentară, iar Parlamentul nu acordă votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare, şi dacă au fost respinse cel puţin două solicitări de învestitură, președintele poate dizolva Parlamentul.
Conform art.89 din Constituție:
(1) După consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare, Președintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură.
Suspendarea președintelui
Constituția României prevede faptul că majoritatea parlamentară poate vota suspendarea președintelui României dacă acesta încalcă Constituția țării. Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor. Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.
Aducem aici aminte cazurile celor două referendumuri inițiate pentru demiterea lui Traian Băsescu. În 2007, Parlamentul României a votat cererea de suspendare pe motiv de neconstituționalitate a președintelui României.
Totuși, 74% dintre romînii care au ieșit la vot, au votat împotriva suspendării. Și în 2012, USL a încercat același lucru. Referendumul nu a avut cvorum, doar 46% dintre români au ieșit la vot.
Ioan Stanomir a explicat ce înseamnă procedura suspendării și cum se poate ajunge acolo.
Chiar în această săptămână, AUR a depus o cerere la Birourile Permanente ale Camerei Deputaților și Senatului pentru convocarea Parlamentului în perioada 20-24 ianuarie, pentru „a putea începe procedura de suspendare” a președintelui Klaus Iohannis.
Lui Klaus Iohannis i s-a prelungit mandatul în urma Hotărârii CCR privind anularea procesului electoral pentru alegerea preşedintelui României. Curtea a argumentat că este aplicabil articolul din Constituţie potrivit căruia preşedintele României în funcţie „exercită mandatul până la depunerea jurământului de preşedintele nou-ales”.
„Suspendarea din funcție a președintelui pornește de la un vot al Parlamentului cu majoritate absolută de voturi (jumătate plus 1 din totalul parlamentarilor), după care urmează referendumul. Pentru ca președintele să fie demis din funcție, este nevoie de un vot popular. Din acest punct de vedere, o suspendare din funcție presupune, pe de o parte, o majoritate absolută de voturi, și pe de altă parte, un sprijin popular semnificativ pentru ca președintele suspendat să rămână definitiv suspendat, demis din funcție și să se vacanteze poziția, convocându-se alegeri anticipate pentru insele președinte”, a explicat Ioan Stanomir.
Punerea sub acuzare a președintelui
Parlamentarii pot hotărî punerea sub acuzare a preşedintelui României pentru înaltă trădare, dar competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Preşedintele este demis de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Colaborarea dintre președinte și Guvern
Tot Constituția prevede că Preşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită, poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii.
Numirea șefilor de Servicii
Șefii Serviciului Român de Informații și Serviciul de Informații Externe sunt propuși de președintele României, însă trebuie votați de Parlamentul României. Parlamentul poate pica propunerea venită de la președinte.
Politica Externă
Poate președintele scoate România din UE sau NATO?
Conform art. 91 din Constituție
Atribuţii în domeniul politicii externe
(1) Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil.
În contextul alegerilor, s-a tot vorbit despre ce ar însemna un președinte extremist, care pune la îndoială apartenența României la UE și NATO. Dacă ne referim la candidatul Călin Georgescu, declarațiile acestuia au fost semnalate în spațiul public și sunt considerate îngrijorătoare.
Recent, acesta a afirmat, într-un interviu acordat conspiraționistului american de extremă dreapta Alex Jones: „Domnul Rutte, șeful NATO, a încercat să își impună regulile și să forțeze Al Treilea Război în regiune Ucraina via în special România. Acesta este cel mai mare pericol cu care ne confruntăm. Au numai sclavi în poziții de putere, de altfel sunt foarte puțini lideri în lume acum. În România sunt doar marionete și, prin intermediul lor, acum vor să impună Al Treilea Război în Ucraina via România, cât mai repede posibil”.
În cadrul unei emisiuni la TVR 3, Georgescu a spus că NATO „este cea mai slabă organizație” și, „dacă lucrurile continuă în felul acesta”, ar abandona-o instant, dacă ar ajunge președinte sau premier, potrivit Pressone.
Politologul Ioan Stanomir spune că deși președintele nu ia singur deciziile, ca șef al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, rolul său este fundamental, de aceea trebuie „să fim prudenți”, fiindcă „un președinte cu vederi radicale” poate reprezenta, bineînțeles, un adevărat pericol.
„În primul rând, președintele este garantul Constituției, este reprezentantul României în plan extern și este președintele CSAT. Cred că sunt trei elemente care pot fi de maximă importanță pentru a înțelege rolul președintelui.
Președintele nu conduce singur politica externă, dar poate să se afle la originea unei schimbări în politica externă. Orice schimbare în politica externă, pentru a fi definitivă, are nevoie de acordul Guvernului și, în cele din urmă, de acordul Parlamentului, încât nu este atât de ușor. Dar principala rațiune pentru care trebuie să fim foarte prudenți, cu un președinte cu vederi radicale, anti-americane și anti-europene este legată de poziția acestuia în calitatea de președinte al CSAT.
Acest președinte are acces la informații clasificate și un președinte care este loial unei puteri străine ar putea, în mod natural, să prezinte informațiile destinate doar ochilor săi agenților acestei puteri străine, lucru care ar echivala, în terminologia penală, cu infracțiunea de trădare.
(…) Este clar că timpurile pe care le trăim obligă la o regândire fundamentală a poziției noastre. Europa nu mai este ceea ce a fost, Europa nu mai este centrul lumii (…) Este nevoie de enorm de multă energie pentru a construi un dialog transatlantic credibil. Din acest punct de vedere, președintele României este un actor fundamental atât în relația cu puterile europene, cât și în relația cu Statele Unite. Nu este un autor de live-uri pe Tiktok, nu este vreun demagog, este cineva înzestrat cu o imensă responsabilitate care apasă pe umerii lui”, a argumentat Stanomir.
Un nou președinte va putea colabora cu actuala Coaliție PNL-PSD-UDMR?
Unul dintre liderii Coaliției, Kelemen Hunor, a spus la RFI, chiar înainte de formarea Coaliției din care face parte, că situația majorității politice se poate schimba, în funcție de rezultatul alegerilor prezidențiale. Dacă nu va fi candidatul Coaliției cel care va câștiga, atunci noul președinte va avea pretenția de a forma o guvernare care să-i fie favorabilă.
„Alegerea unui președinte poate conduce la regândirea jocului politic, pentru că un președinte are posibilitatea de a crea anumite tensiuni în interiorul unei Coaliții, creând premisele pentru alcătuirea unei alte Coaliții. Așadar, un președinte cu vederi radicale de tipul domnului Călin Georgescu sau a altui asemenea domniei sale ar putea fie să intre în coliziune directă cu Coaliția, fie să conducă la prăbușirea Coaliției”, a zis Ioan Stanomir pentru Digi24.ro
Alegerile prezidențiale vor avea loc pe 4 mai, primul tur, respectiv 18 mai, cel de-al doilea.
