Un scandal legat de condițiile de lucru ale muncitorilor, majoritar migranți, din regiunea italiană a Toscana, care produc articole de lux pentru unele dintre cele mai scumpe branduri din lume a ieșit la iveală ca urmare a unor anchete ale procurorilor italieni. Mai mulți muncitori și sindicaliști au protestat la Geneva, în fața unui magazin al unui brand de lux față de politica pe care aceste companii par a o impune furnizorilor, de a scădea prețurile cu orice cost, fără a se gândi la cum sunt afectați muncitorii care le produc articolele vândute cu mii de euro bucata.
„Made in Italy: shame in Italy”
„Made in Italy: shame in Italy” (Fabricat în Italia: rușine în Italia), au scandat săptămâna trecută la Geneva o mână de muncitori migranți care au călătorit din Toscana, regiunea italiană faimoasă pentru produsele sale de pielărie, în fața magazinului emblematic al producătorului de accesorii de lux Montblanc, ținând pancarte cu acest slogan, relatează Reuters.
Aflați la aproximativ trei kilometri de locul în care Richemont, societatea mamă a Montblanc, cu o valoare de 76 de miliarde de dolari, se întâlnea cu acționarii, muncitorii – flancați de mai mult de o duzină de oficiali sindicali italieni și elvețieni – au acuzat producătorul de stilouri și ceasuri că a renunțat anul trecut la furnizorul său Z Production din cauza creșterii costurilor.
Antreprenorul deținut de chinezi, cu sediul în Toscana, și-a îmbunătățit condițiile de muncă în octombrie 2022, după ani de contracte neregulate și ture lungi, au declarat lucrătorii și oficialii sindicali pentru Reuters.
„Montblanc a rupt contractul pentru că am vrut să lucrăm opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână, ca lucrători legali”, a declarat pakistanezul Zain Ali, în vârstă de 23 de ani. El a lucrat pentru Z Production timp de doi ani și jumătate, aplicând logo-uri Montblanc metalice pe accesorii din piele: „Ei voiau doar sclavi”.
Z Production nu a răspuns la o cerere de comentarii din partea Reuters. Montblanc a declarat, într-o declarație pentru Reuters, că a decis să rezilieze contractul Z Production la începutul anului 2023, deoarece auditurile sale au arătat că antreprenorul nu a reușit să respecte standardele sale, așa cum sunt descrise în codul de conduită al Richemont pentru furnizori.
Anul acesta, investigațiile procurorilor italieni au scos la iveală condițiile de muncă din 16 ateliere din apropierea capitalei italiene a modei, Milano, care fabricau produse pentru mărcile de lux Dior, Giorgio Armani și Alviero Martini, potrivit documentelor judiciare analizate de Reuters.
Reuters a vorbit cu șapte lucrători din lanțul de aprovizionare cu produse de lux și cu trei lideri sindicali, precum și cu mai multe organizații non-profit, oficiali locali și actori din industrie, care au declarat că astfel de condiții de muncă dure erau, de asemenea, o caracteristică a lanțului de aprovizionare cu produse de lux din Toscana.
Z Production și alte ateliere au angajat acolo migranți fără documente, fără experiență anterioară în prelucrarea pielii, pentru a produce produse de lux pentru Montblanc și alte mărci de lux, au declarat sursele, indicând că problemele lanțului de aprovizionare se extind dincolo de Milano.
Alessandro Lessi, în vârstă de 53 de ani, care a fost angajat la Z Production drept curier până în 2022, a declarat că, fiind singurul italian din atelierul mare, avea un contract care respecta legile, dar muncitorii migranți de acolo lucrau multe ore.
„Plecam la ora 18.00, dar toți ceilalți rămâneau la muncă”, a declarat el pentru Reuters, spunând că majoritatea lucrătorilor de acolo erau fie din China, Pakistan sau Bangladesh, deoarece compania a încercat să reducă costurile. „Este un lucru normal aici, în Toscana. Brandurile mari sunt cele care impun prețurile contractanților”.
Un tribunal din Milano a plasat Alviero Martini Spa, brațul industrial al Armani, Giorgio Armani Operations și Manufactures Dior din Italia în administrare judiciară în ianuarie, aprilie și, respectiv, iunie pentru o perioadă de un an.
Ulterior, judecătorii vor verifica dacă societățile au remediat deficiențele și au luat măsuri pentru a preveni repetarea problemelor legate de forța de muncă, conform documentelor și surselor judiciare.
În iulie, LVMH, societatea-mamă a Dior, a declarat că intenționează să consolideze auditurile și verificările lanțului de aprovizionare și că Dior va exercita un control mai direct asupra producției sale.
În aprilie, grupul Armani a declarat că „a dispus întotdeauna de măsuri de control și prevenire pentru a minimiza abuzurile din lanțul de aprovizionare”. Alviero Martini a declarat luna aceasta că nu avea cunoștință de subcontractarea neautorizată și de exploatarea lucrătorilor.
Procurorii italieni investighează acum lanțurile de aprovizionare ale altor aproximativ o duzină de mărci de modă, a declarat în iunie pentru Reuters o persoană familiarizată cu această chestiune, fără a identifica mărcile, deoarece cazul este încă în desfășurare.
Secretul murdar din spatele luxului
Cererea consumatorilor pentru articole rare și exclusiviste a contribuit la transformarea LVMH într-una dintre cele mai mari companii din Europa, cu o capitalizare de piață de peste 300 de miliarde de euro (330 de miliarde de dolari), fiind liderul expansiunii rapide a sectorului luxului.
Mărcile se bazează pe un lanț de contractanți și subcontractanți pentru a accelera producția atunci când cererea este ridicată sau pentru a reduce rapid capacitatea atunci când, așa cum se întâmplă acum, aceasta scade.
Vorbind în prezența unui oficial sindical în centrul textil Prato din Toscana, Abbas și Arslan Muhammad, care au sosit din Pakistan ca migranți fără documente, au declarat că au muncit ani buni alături de zeci de migranți în atelierele care furnizează produse pentru mărci de lux.
Abbas, în vârstă de 32 de ani, care a fost sudor în Pakistan și a ajuns în Italia prin Balcani în 2015, a declarat că a început la un atelier condus de chinezi în Incisa Valdarno, un cunoscut cartier de pielărie de lângă Florența, în timp ce nu avea permis de muncă.
„Pentru tipul meu de muncă, trebuia să stau în picioare timp de 14 ore, lucrând în picioare”, a povestit Abbas, care a spus că a lucrat alături de aproximativ 50 de migranți pakistanezi, afgani și chinezi, confecționând genți și accesorii din piele pentru mărci internaționale de lux. El a refuzat să identifice atelierul de teama represaliilor.
Sarcina sa era să vopsească pielea genților fabricate de contractori separați, un meșteșug pe care l-a deprins după ce a ajuns în Italia.
„Mă dureau picioarele atât de tare, încât nu puteam dormi noaptea. Nu mai puteam să merg la toaletă sau să stau jos”, a declarat Abbas, care a refuzat să își dezvăluie numele complet sau să dea detalii despre actualul său angajator, de teamă să nu își piardă locul de muncă.
Abbas a declarat pentru Reuters că primea între 600 și 700 de euro pe lună dintr-un contract part-time și între 400 și 500 de euro în numerar pentru ore suplimentare. Francesca Ciuffi, un oficial al sindicatului SUDD Cobas care a ajutat la organizarea protestului de la Geneva, a declarat că astfel de practici sunt încă comune în atelierele din Prato.
Având în vedere problemele sale de sănătate, Abbas a fost concediat de la primul loc de muncă, dar și-a găsit de lucru în 2019 în aceeași industrie din Prato.
Timp de încă trei ani, condițiile sale de muncă au fost similare cu cele experimentate la prima fabrică, a spus el. Dar în 2022, cu ajutorul SUDD Cobas, Abbas și colegii săi au reușit să obțină un contract regulat pentru 1.400 de euro pe lună.
Arslan, un migrant pakistanez în vârstă de 27 de ani care lucrează pentru Z Production, a declarat că a lucrat multe ore după ce a ajuns în Italia în 2017.
„Când lucrezi mai mult de 12 ore pe zi timp de șase zile pe săptămână, nu ai timp nici măcar să faci cumpărăturile, nu ai timp să îți speli hainele”.
Inițial a lucrat fără contract, iar apoi a primit un contract part-time. La fel ca Abbas, el a primit în cele din urmă ajutor din partea sindicatului și a obținut un contract adecvat în 2022 de la Z Production, a declarat el pentru Reuters.
Practici ilegale expuse
Documentele tribunalului din Milano au arătat că mărcile de lux încredințează de obicei producția modelelor lor unui subcontractant principal, dar această companie poate fi doar una paravan, capabilă să producă mostre, dar cu o capacitate de producție redusă.
Munca reală va fi efectuată de un alt atelier, unde costurile sunt scăzute, iar controalele privind condițiile și tratamentul lucrătorilor sunt practic inexistente.
„În cursul anchetelor, au apărut ilegalități atât de testate și de adânc înrădăcinate încât acestea pot fi considerate ca făcând parte dintr-un model de afaceri mai larg, orientat exclusiv spre creșterea profitului”, au scris procurorii din Milano în iunie, în documentele referitoare la cazul Dior.
Supravegherea a ceea ce se întâmplă în interiorul lanțului de aprovizionare cu produse de lux din Italia este o provocare. Potrivit companiei de consultanță Bain, țara reprezintă între 50% și 55% din producția globală de bunuri de lux.
„Un brand mediu are 7.000 de furnizori”, a declarat Carlo Capasa, președintele grupului de lobby al brandurilor de modă italiene, Camera Națională a Modei. „Dacă fiecare furnizor are doi subfurnizori, sunt probabil încă 14.000. Vreau să văd cine poate face 21.000 de audituri pe an… Este imposibil, deci este clar că cineva scapă (de controale).”
Raidurile efectuate de carabinierii italieni în ateliere au pus antreprenorii în alertă, a declarat pentru Reuters o sursă judiciară, care a refuzat să fie numită deoarece ancheta este în curs de desfășurare: inspecțiile din timpul verii arată că antreprenorii își fac ordine „în curtea lor”, cel puțin în interiorul orașului Milano.
O sursă de investigație de top a declarat pentru Reuters că unii furnizori au început să transfere producția în zone precum Veneto, Campania și Apulia, care nu se află în prezent în centrul raidurilor.
Antonio Franceschini de la grupul italian de lobby CNA Federmoda, care reprezintă artizanii și micile întreprinderi de modă, a declarat că, în lumea dură a luxului, încheierea de contracte corespunzătoare cu personalul și respectarea normelor de mediu au inevitabil un preț.
Personalul prost plătit și condițiile de muncă nesănătoase au permis, de exemplu, contractantului Dior Pelletteria Elisabetta Yang Srl să perceapă Dior doar 53 de euro pe o geantă de mână, conform documentelor judiciare, față de un preț de vânzare cu amănuntul de 2.600 de euro, conform documentelor Tribunalului din Milano.
Dior a declarat că a tăiat legăturile cu furnizorul, care asambla doar parțial gențile.
Un atelier care se oferă să facă lucrări pentru produse scumpe la prețuri de nimic, precum cele expuse de inspecțiile procurorilor din Milano, ar trebui totuși să fie un semnal de alarmă pentru marile mărci, deoarece riscul de abuz al drepturilor lucrătorilor crește pe măsură ce costurile de producție scad, avertizează experții din industrie.
„Costurile de remunerare a muncii nu pot scădea sub anumite niveluri”, a declarat Franceschini.
Editor : B.E.
