Atacul israelian asupra Iranului, de sâmbătă, a distrus ultimele trei sisteme de rachete S-300, de producție rusească, pe care Teheranul le mai avea funcționale. Israelul a lăsat astfel Teheranul fără o parte importantă a apărării sale, ceea ce poate deschide calea pentru lovituri mai severe, scrie The War Zone.
Probabil că Iranul încă evaluează efectele loviturilor aeriene israeliene de sâmbătă, ca represalii la barajul masiv de rachete al Teheranului asupra Israelului din 1 octombrie. Potrivit oficialilor americani și israelieni, printre țintele pe care Israelul pare să le fi urmărit se numără prețioasele sisteme de apărare antiaeriană S-300 de producție rusească ale Iranului.
Scoaterea din funcțiune a sistemelor iraniene S-300 lasă ușa deschisă pentru atacuri ulterioare din partea Israelului, inclusiv atacuri directe la scară mai mare. Acest lucru servește atât ca o oportunitate contingentă pentru Forțele de Apărare ale Israelului, cât și ca o descurajare împotriva unui răspuns din partea Iranului, scrie sursa citată.
Printre infrastructura militară iraniană critică distrusă sâmbătă s-au numărat și ultimele trei sisteme de rachete sol-aer cu rază lungă de acțiune S-300. Aceasta este evaluarea unor oficiali americani și israelieni anonimi care au vorbit pentru Wall Street Journal. Un alt sistem S-300 al Iranului a fost deja lovit de Israel la începutul acestui an.
Aceiași oficiali au dezvăluit că Iranul a reușit să doboare „puține sau chiar niciuna” dintre rachetele lansate de Israel din aproximativ 100 de avioane de vânătoare, în timpul raidului de sâmbătă, cu numele de cod Operațiunea Zilele Pocăinței.
Declarațiile oficialilor concordă cu evaluările făcute de think tank-ul american Institutul pentru Studiul Războiului (ISW), inclusiv descrieri ale Israelului care a provocat „daune serioase rețelei iraniene integrate de apărare aeriană”.
„IDF a lovit trei sau patru site-uri S-300, inclusiv unul la Aeroportul Internațional Imam Khomeini de lângă Teheran”, adaugă ISW.
Grupul de reflecție afirmă că cel puțin unele dintre site-urile de apărare aeriană vizate protejau infrastructura energetică critică din vestul și sud-vestul Iranului și identifică site-uri lovite la rafinăria de petrol Abadan, complexul energetic și portul Bandar Imam Khomeini și zăcământul de gaze Tang-eh Bijar.
„Degradarea apărării aeriene din jurul acestor situri le-ar putea face mai vulnerabile la lovituri viitoare”, susține ISW.
S-300, un sistem învechit, însă încă o amenințare
Deși S-300 a fost actualizat în mod constant de când a fost introdus pentru prima dată de Uniunea Sovietică la sfârșitul anilor 1970, acesta este acum un sistem învechit și unul care s-a dovedit vulnerabil în Ucraina. Cu toate acestea, el rămâne o amenințare semnificativă, mai ales dacă este utilizat ca parte a unui sistem stratificat de apărare aeriană, iar aceste sisteme de rachete sol-aer au fost cele mai performante de acest tip disponibile Iranului.
Teheranul a primit una dintre cele mai moderne iterații ale S-300, și anume S-300PMU-2 Favorit (cunoscut de NATO ca SA-20B Gargoyle), care a fost introdus în 1997 și care are capacități îmbunătățite de rachete antibalistice. Trebuie remarcat faptul că, de-a lungul anilor, Forțele aeriene ale Israelului s-au antrenat împotriva amenințării specifice S-300 în cadrul mai multor exerciții aeriene multinaționale, utilizând sisteme S-300PMU-1 operate de Grecia și S-300 din SUA și rafinându-și tacticile în acest proces.
Înlocuirea S-300 ale Iranului, cel puțin pe termen scurt, nu este deloc simplă. Rusia are nevoie în prezent de cât mai multe echipamente de apărare aeriană poate produce, pentru războiul din Ucraina, astfel încât transferul de sisteme din stocurile proprii către Teheran pare mai puțin realist.
De asemenea, este probabil să existe o lungă perioadă de așteptare pentru noile sisteme rusești de apărare aeriană din aceeași clasă, cum ar fi cele mai performante S-400. O opțiune ar putea fi desfășurarea uneia sau a două baterii rusești, așa cum s-a mai întâmplat în Siria, dar acest lucru ar fi mai mult simbolic decât orice altceva și este în continuare mai puțin probabil din cauza presiunii asupra propriei apărări aeriene a Rusiei.
În orice caz, pierderea S-300 lasă Iranul mult mai expus decât era înainte de weekend, în cazul în care Israelul decide să lanseze atacuri ulterioare asupra infrastructurii militare a țării sau să își extindă lista de ținte la siturile regimului sau la instalațiile nucleare. De asemenea, nu este cunoscută starea celorlalte sisteme de apărare aeriană ale Iranului și a arhitecturii de rețea, care ar fi putut fi atacate în mod non-kinetic, în special folosind tactici cibernetice.
Există rapoarte neconfirmate din Israel conform cărora s-ar fi pregătit deja un fel de operațiune de urmărire, cu afirmații conform cărora obiectivele guvernamentale și infrastructura ar putea fi următoarele, deși instalațiile nucleare iraniene vor fi aparent cruțate pentru moment. Având în vedere modul în care loviturile aeriene de sâmbătă au inclus o înmuiere semnificativă a apărării aeriene iraniene, este aproape inevitabil ca Israelul să aibă deja planificate mai multe opțiuni de urmărire în cazul în care Iranul răspunde cu un alt atac cu rachete.
Producția de drone și rachete, afectată
Rapoartele indică acum că loviturile israeliene de sâmbătă au vizat aproximativ 20 de baze și instalații militare din Iran, inclusiv fabrici de rachete și drone, precum și sistemele de apărare aeriană S-300. Atacul a ucis cel puțin patru soldați.
Pe lângă faptul că a vizat situri de apărare aeriană, inclusiv sistemele S-300, atacul israelian a fost calculat pentru a întrerupe producția iraniană de rachete și drone, ceea ce ar trebui să aibă un efect în lanț asupra grupărilor susținute de Teheran, precum Hezbollah și rebelii Houthi, dar și pentru Rusia.
Una dintre instalațiile de producție de rachete pare să fie fabrica Shahroud din provincia Semnan, cu dovezi ale daunelor în postarea de mai jos. Deși Shahroud este cel mai bine cunoscut pentru rolul său în programul spațial al Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), acesta este, de asemenea, evaluat ca fiind un centru important pentru producția pe scară largă de rachete balistice cu rază scurtă și intermediară.
Loviturile aeriene israeliene par să fi vizat părți ale instalației care au fost utilizate pentru producerea combustibilului solid care alimentează rachetele balistice iraniene mai noi, scrie TWZ.
ISW preconizează că Iranul „va avea probabil nevoie de luni, poate chiar de un an sau mai mult” pentru a achiziționa echipamentele necesare pentru a înlocui aceste pierderi de la Parchin.
De la raiduri, au apărut mai multe imagini care arată distrugeri aparente la un alt amplasament iranian, și anume la Shams Abad, lângă Arak, unde se presupune că se află o instalație majoră de producție de drone.
Raidurile aeriene israeliene par să fi implicat rachete balistice lansate din aer (ALBM), resturile a cel puțin uneia dintre acestea fiind descoperite în Irak. Același tip de muniție a fost folosit și în primăvara acestui an, când un alt sistem S-300 a fost din nou țintit.
Imagini radar cu deschidere sintetică care arată urmările unui atac israelian anterior asupra unei baterii iraniene S-300, în aprilie 2024:
Cu ajutorul acestor arme, care includ Rocks și Air LORA, forțele aeriene israeliene pot lovi adânc în Iran, de distanțe considerabile care asigură că avioanele sale cu echipaj nu sunt puse în pericol extrem. Rămâne încă neclar dacă vreun avion israelian a zburat în spațiul aerian iranian, dar unele rapoarte susțin că da. Chiar și folosind doar muniții de distanță, acest lucru ar fi putut fi necesar pentru a atinge ținte din estul Iranului, deși este posibil să nu fi trebuit să pătrundă prea departe. În același timp, aceste arme oferă o combinație de precizie ridicată și putere distructivă semnificativă și reprezintă o provocare majoră pentru interceptare.
Există încă opinii diferite cu privire la numărul de muniții lansate de aviația israeliană. Comandantul adjunct al Comandamentului de sud-vest al armatei iraniene, Mohammad Mokhtari-far, a afirmat luniForțelor că mai mult de 600 de rachete au fost lansate de aeronavele israeliene. Având în vedere multiplele rapoarte care sugerează că au fost implicate aproximativ 100 de aeronave israeliene, această cifră pare mult umflată. Pe de altă parte, rămâne foarte probabil ca Israelul să fi folosit și alte mijloace pentru a degrada apărarea aeriană iraniană, inclusiv potențiale atacuri cibernetice.
Protest al Irakului la ONU
Între timp, Irakul a depus o plângere la Organizația Națiunilor Unite cu privire la utilizarea de către Israel a spațiului său aerian pentru a ataca Iranul.
Într-o scrisoare de protest trimisă secretarului general al ONU, Antonio Guterres, și Consiliului de Securitate al ONU, Irakul a condamnat „încălcarea flagrantă de către entitatea sionistă a spațiului aerian și suveranității Irakului prin utilizarea spațiului aerian irakian pentru a efectua un atac asupra Republicii Islamice Iran la 26 octombrie”.
Între timp, au apărut și mai multe detalii despre unele dintre aeronavele și unitățile Forțelor aeriene israeliene care au fost implicate în lovituri.
Piloți din diferite unități sunt citați într-un articol din Jerusalem Post, care face referire la escadrila 119 și la escadrila 201, ambele zburând pe F-16I Sufa, aeronavă specializată în lovituri cu rază lungă de acțiune.
„A fost o onoare să zbor prin deșertul întunecat, știind că fiecare moment în aer a fost un pas spre un nou răsărit pentru Israel”, a declarat lt. col. «Y.», comandantul Escadrilei 119.
Din partea Iranului, amenințările cu represalii continuă
Generalul-maior Hossein Salami, șeful Corpului Gărzilor Revoluţionare Iraniene, a avertizat Israelul că se va confrunta cu „consecințe amare” după atacul său de sâmbătă, potrivit presei locale.
Salami a fost citat luni spunând că Israelul „nu a reușit să își atingă obiectivele sinistre”, descriind atacurile aeriene ca fiind un simbol al „erorii de calcul și neputinței”.
În același timp, însă, există o dezbatere în Iran cu privire la ce fel de răspuns ar trebui să formuleze Teheranul.
Iranul trebuie acum să decidă dacă nu va răspunde deloc, sau cel puțin cu un atac direct precum cel de la 1 octombrie, sau dacă va pregăti un fel de represalii considerate proporționale cu loviturile aeriene israeliene – care au fost mai limitate decât se așteptau mulți.
Președintele iranian Masoud Pezeshkian a declarat că Teheranul nu caută un război, dar va răspunde „în mod corespunzător” la loviturile Israelului, sugerând un grad de precauție. „Nu căutăm războiul, dar vom apăra drepturile națiunii și țării noastre”, a declarat Pezeshkian la o reuniune a cabinetului de duminică. „Vom da un răspuns adecvat la agresiunea regimului sionist”, a adăugat el.
Între timp, purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmaeil Baghaei, a declarat că Teheranul va „utiliza toate instrumentele disponibile” pentru a răspunde la atacul Israelului, deși nu a oferit mai multe detalii cu privire la modul în care va „oferi un răspuns definit și eficient regimului sionist”.
Informații că ayatollahul Ali Khamenei este grav bolnav
În cele din urmă, liderul suprem al Iranului, Ali Khamenei, a declarat duminică că atacul nu ar trebui „exagerat sau minimalizat”, dar nu a promis nici represalii imediate. Între timp, există informații conform cărora Khamenei este grav bolnav, iar căutarea unui potențial succesor ar putea duce la o luptă pentru putere cu posibile repercusiuni asupra conflictului cu Israelul.
Raidul israelian a fost atent adaptat pentru a slăbi capacitățile ofensive și defensive ale Iranului, minimizând în același timp riscul pentru Israel și asigurând descurajarea. Pentru a consolida efectul de descurajare, oficialii israelieni par acum să își intensifice amenințările cu potențiale atacuri ulterioare. Timpul va spune dacă acest calcul israelian dă roade, conchide The War Zone.
Editor : B.E.
