Analiză Efectul Trump asupra proliferării armelor nucleare: criticile Casei Albe la adresa ordinii mondiale subminează încrederea aliaților

Atacurile lui Donald Trump împotriva NATO şi a ordinii stabilite subminează încrederea aliaţilor săi în umbrela nucleară americană, alimentând temeri privind o proliferare pe termen lung a armelor nucleare, potrivit experţilor citaţi într-o analiză France Presse. „Încrederea în umbrela nucleară americană a fost profund zdruncinată de retorica provocatoare şi incoerentă a lui Trump”, afirmă expertul Byong-Chul Lee, de la Universitatea Kyungnam din Seul, potrivit Agerpres.

Criticile împotriva NATO, apropierea de Rusia, cuvintele măgulitoare la adresa lui Kim Jong Un, care marchează începutul celui de-al doilea mandat al lui Donald Trump provoacă îngrijorare aliaţilor săi aflaţi timp de decenii sub protecţia capacităţii de descurajare americane.

Şi dacă recent riscul de proliferare a armelor nucleare provenea de la state precum Coreea de Nord şi Iran, aliaţi ai Washingtonului nedotaţi cu arma nucleară par în prezent să redeschidă dezbaterea.

„Se observă din ce în ce mai mult discursuri despre proliferare” şi nu din partea unor state paria, în Europa şi în Asia, chiar dacă aceste discursuri urmăresc în primul rând să facă presiuni asupra Washingtonului, afirmă Heloise Fayet, responsabilă pentru programul de descurajare şi proliferare de la Centrul francez de cercetare Ifri.

„Politica administraţiei Trump creşte riscul de proliferare nucleară în rândul aliaţilor”, apreciază Artur Kacprzyk, de la centrul de cercetare polonez PISM.

Această pierdere a încrederii survine pe fondul „deteriorării mediului general de securitate, cu conflicte în curs de desfăşurare în Europa, în Orientul Mijlociu şi tensiuni în Asia”, menţionează Syed Ali Zia Jaffery, director adjunct al centrului CSSPR de la Universitatea pakistaneză din Lahore.

În afară de teama că ar fi abandonaţi în caz de atac, aliaţii Washingtonului s-ar putea teme şi de iniţiativele lui Donald Trump, care vrea reînnoiască dialogul privind controlul armamentului cu Moscova şi Beijingul.

„Cei sacrificaţi în cazul unui eventual acord vor fi desigur europenii şi aliaţii SUA din Asia”, apreciază Heloise Fayet.

Potrivit lui Syed Ali Zia Jaffery, „dacă nu aveţi garanţii din partea protectorului vostru, căutaţi alte opţiuni şi arma nucleară este una. Nu-mi imaginez că ţări care ar putea să trebuiască să facă faţă unei agresiuni teritoriale din partea unei ţări înarmate nuclear nu se gândesc” să se alăture clubului puterilor nucleare actuale: SUA, Rusia, China, Franţa, Marea Britanie, Pakistan, India, Israel şi Coreea de Nord.

„Coreea de Sud este aliata SUA cea mai susceptibilă să aibă în vedere achiziţionarea armei nucleare, în special pentru că se confruntă cu Coreea de Nord”, care deţine arma nucleară, explică Byong-Chul Lee.

Ideea se bucură de sprijinul populaţiei, dar „elitele sud-coreene rămân prudente faţă de instabilitatea strategică, reacţiile diplomatice negative şi potenţiale sancţiuni internaţionale”, afirmă el.

În Europa, unde preşedintele francez Emmanuel Macron a propus o dezbatere asupra dimensiunii europene a descurajării franceze, Polonia este în prima linie.

Premierul polonez Donald Tusk nu a „exclus dotarea ţării sale cu arme nucleare”, chiar dacă procesul „ar fi lung şi dificil”, subliniază Kacprzyk.

De fapt, o astfel de proliferare nu este pentru viitorul imediat, subliniază aceşti analişti.

Aliaţii SUA sunt legaţi prin Tratatul de neproliferare (TNP), piatra de temelie a arhitecturii nucleare mondiale. Este posibilă retragerea din acest pact, însă deocamdată doar Coreea de Nord a făcut-o.

„Trebuie să se facă faţă unor constrângeri normative, financiare, tehnice”, explică Heloise Fayet, subliniind că ţările non-nucleare europene sunt mai puţin avansate decât Coreea de Sud sau Japonia.

Ţări rivale ar putea de asemenea să vrea să împiedice dezvoltarea programelor nucleare militare.

În Europa, Rusia ar putea „să încerce să facă să eşueze un program, inclusiv atacând instalaţii”, aşa cum Israelul a lovit reactorul nuclear irakian Osirak în anii 1980, afirmă Kacprzyk.

În pofida obstacolelor, multe din aceste ţări „au o capacitate nucleară latentă. Când aveţi capacitatea şi nevoia strategică, aveţi şanse bune de succes. Pakistanul a demonstrat că este dificil să fie oprită o ţară hotărâtă”, subliniază Syed Ali Zia Jaffery.

O altă incertitudine ar putea fi atitudinea pe care administraţia Trump ar adopta-o faţă de revirimentul aliaţilor săi.

„Coreea de Sud nu ar putea să devină o ţară nucleară fără aprobarea tacită a Washingtonului”, apreciază Byong-Chul Lee.

SUA, care deschiseseră umbrela nucleară în parte pentru a evita o proliferare printre aliaţii săi, au „gestionat până în prezent acest risc, exercitând presiuni şi oferind garanţii suplimentare. Ele şi-au abandonat proiectul de reducere a trupelor sale convenţionale în Coreea de Sud în anii 1970”, aminteşte expertul polonez citat.

Susţinerea neproliferării era până acum „un pilon bipartizan al politicii externe americane”, scriau la începutul lunii martie cercetătorii americani Ankit Panda, Vipin Narang şi Pranay Vaddi, într-un articol postat pe site-ul War on the Rocks, consacrat problemelor de apărare.

Dacă aceasta se schimbă, proliferarea nucleară ar putea să pună în încurcătură politica „America First” a preşedintelui american, avertizează aceştia.

Editor : B.E.