Pentru prima dată de la al Doilea Război Mondial, părți din regiunea Kursk din Rusia au căzut sub controlul unor forțe armate străine, iar localnicii se simt abandonați de guvern. Chiar și cei mai loiali dintre ei își pierd încrederea în regimul de la Moscova, relatează The Insider. Refugiații din zonele de la granița cu Ucraina îi critică dur pe oficialii locali, care au evacuat zona cu mult înainte ca ucrainenii să pornească ofensiva fără să le spună nimic localnicilor.
Sunetul avioanelor se aude foarte des în orașul Kursk. În afară de avioanele de luptă care bombardează Ucraina, sunt și multe avioane militare care transportă răniții întorși de pe linia frontului – acum, mai aproape ca niciodată de locuitorii orașului.
Ucrainenii „trag în orice”, povestește Petr, un localnic din Kursk. „Simt un fel de ură animalică față de noi. Nu e nicio surpriză – au suferit mult. Poți să spui ce vrei, dar noi i-am invadat primii.”
Spre deosebire de Belgorod, o localitate din apropiere de granița cu Ucraina de mai la sud, care arăta ca un oraș fantomă în primăvară, în Kursk, magazinele, mall-urile și saloanele de înfrumusețare au rămas deschise.
Singura excepție este magazinul care vinde cârnați din Sudja – acum că localitatea a fost cucerită de ucraineni, ultimii cârnați au fost deja vânduți.
De când guvernul federal a declarat stare de urgență în regiune, clădirile guvernamentale, intersecțiile importante și chiar și podurile pentru pietoni peste calea ferată sunt patrulate de soldați în veste antiglonț.
Cartierul Jeleznodorojnîi din Kursk, unde se află aeroportul și baza aeriană, a fost afectat cel mai mult. Toate armele ucrainenilor „sunt ațintite în acea direcție. Și apoi ei trag înapoi”, a spus Petr. Aici sunt doborâte și rachetele.
În noaptea de 11 august, o astfel de rachetă a lovit un apartament de nouă etaje de pe strada Soiuznaia (Unirii), rănind 15 persoane. O parte dintre locatari au fost mutați, dar autoritățile au promis că vor restaura clădirea.
Pe partea cealaltă a străzii se află un birou de recrutare al armatei. Peretele este decorat cu panglica Sfântului Gheorghe și cu sloganuri de genul „Victoria va fi a noastră!” și „Alătură-te oamenilor tăi!”
„Administrația orașului Sudja a plecat cu trei zile înainte de ofensivă”
„Fiul meu avea șapte prieteni. Ei au crescut împreună în aceeași bază militară”, povestește Petr. „Toți în afară de fiul meu au ajuns în aceeași unitate militară.”
„Ei i-au înfruntat pe ucraineni la graniță când incursiunea a început. Toți șapte sunt morți. Erau recruți, aveau 18 ani. Tocmai ce primiseră uniformele și puștile de asalt. Au fost uciși pe loc.”
„A fost un șoc pentru toată lumea. Ei bine, poate nu pentru toată lumea. I-am auzit pe ofițerii de la Serviciul Penitenciar spunând că administrația orașului Sudja a plecat cu trei zile înainte de ofensivă cu toate bunurile lor. Cred că au primit un mesaj clar că a venit timpul să plece.”
În orice caz, Petr crede că Rusia trebuie să recâștige controlul asupra întregului teritoriu din regiune înainte să se ocupe de oficialii corupți.
„Mai întâi, trebuie să ne ocupăm de inamicul nostru comun pentru că ei sunt deja pe teritoriul nostru și, apoi, putem să ne întoarcem asupra inamicilor interni”, a mai spus Petr.
„Dar inamicii interni sunt cei care ne împiedică să câștigăm”, a intervenit și un bătrân care stătea la coadă pentru ajutoare umanitare.
Cererea pentru ajutoare este atât de mare încât voluntarii care administrează centrele de ajutor nu au timp să descarce marfa din camioane. Mulțimea este nervoasă, puținii voluntari disponibili sunt exasperați și obosiți.
Refugiații din zonele evacuate de la granița cu Ucraina se plâng că trebuie să stea ore întregi în căldură ca să primească saltele, lenjerii de pat și alte bunuri esențiale. Dacă nu îi aduc și pe copii cu ei, nu primesc nimic.
„Aș zice că ar trebui să primim o pungă cu toate lucrurile necesare și mâncare pentru copii imediat, dacă tot ceea ce ni s-a spus despre măreția țării noastre este adevărat. În schimb, tot ce primim este umilință”, s-a plâns Serghei, din satul Kuibișev, aflat la 100 de kilometri sud-vest de Kursk.
„Cum am scăpat? Întrebă-l pe Putin, nemernicul ăla!”
Când au fost întrebați de felul în care a decurs evacuarea, doi bătrâni au reacționat furioși: „Ce rost are să vorbim? Cum am scăpat? Întrebă-l pe Putin, nemernicul ăla! Nu a fost nicio evacuare. Mi-aș dori ca toți de la Kremlin să moară pe loc.”
Celălalt bătrân a spus că a reușit să fugă cu soția și copilul abia pe 14 august, dar a refuzat să spună de unde. „Nu spun mai multe că acuși o să ne omoare din cauza asta. Am condus toată noaptea.”
Trupele ucrainene „erau în poziție, trăgeau din când în când cu aruncătorul cu grenade. Ne-au lăsat să trecem. Dar ar fi putut să ne omoare, așa cum i-au lovit pe alții înaintea noastră. Mulțumim pentru porcăria de evacuare”, a spus bărbatul sarcastic.
Mulți dintre cei care au fugit din calea incursiunii armate ucrainene nu au unde altundeva să meargă. Alții, care au rude în orașul Kursk, stau și câte zece sau chiar mai mulți în același apartament.
Cei care aleg să plece de tot din Kursk pierd indemnizația de 110 dolari promisă de guvernatorul interimar Alexei Smirnov pentru fiecare refugiat. Mulți dintre cei care au rămas în Kursk, însă, nu au primit încă banii promiși.
„Nimic în afară de hainele de pe noi. Stăm într-un apartament privat. Nimeni nu ne-a compensat cu nimic”, s-a plâns o pensionară dintr-un sat unde ordinul de evacuare a fost anunțat pe 14 august.
„Dar dacă privești la știri, totul se află sub control de trei ani”, a intervenit în discuție soțul ei.
Trupele de elită ale lui Kadîrov au fugit cu două săptămâni înainte de ofensivă
Mulți oameni sunt furioși pe autorități pentru că i-au abandonat, cu toate că locuitorii regiunii Kursk i-au ajutat pe soldații trimiși să invadeze Ucraina.
Aproximativ 120.000 de persoane au fost nevoite să își părăsească casele, cu toate că regiunea are doar 84 de adăposturi temporare cu o capacitate totală de 7.000 de oameni, potrivit autorităților locale.
Nu a existat o evacuare organizată, iar oamenii au trebuit să fugă în timp ce în apropiere se trăgea și aveau loc bombardamente. O parte din populație a rămas blocată în satele cucerite de ucraineni.
Toți localnicii intervievați de The Insider spun același lucru: autoritățile municipale știau de ofensiva ucraineană și au evacuat zona din timp, urmând exemplul unității cecene de „elită” Ahmat, care ar fi trebuit să apere granița.
„Luptătorii TikTok de la Ahmat au plecat cu două săptămâni înainte, iar administrația districtului Sudja și poliția au dispărut cu trei zile înainte”, a povestit Anatoli, un voluntar care i-a ajutat pe localnici să evacueze zona.
„Toți știau că ucrainenii aduceau echipament NATO la graniță. Cu o lună înainte. Dar administrația noastră nu ne-a spus nimic. Fără internet, am fi fost morți până acum”, a spus și Natalia, care a reușit să fugă din Sudja în timp ce se dădeau lupte pentru cucerirea orașului.
Lipsa de atenție acordată de canalele televiziunii de stat din Rusia pentru teritoriile rusești controlate de armata ucraineană a distrus orice urmă de încredere mai aveau localnicii din Kursk în propaganda Kremlinului.
Editor : Raul Nețoiu
