Va fi un război şi mai mare în Orientul Mijlociu sau liderii din regiune vor ajunge la concluzia că au avut suficiente conflicte între ţările lor şi o să aleagă pacea? La nivelul Organizaţiei Naţiunilor Unite sunt deja rezoluţii votate care ar putea să rezolve majoritatea problemelor din zonă, dar cel puţin acum, nimeni nu le respectă, deşi aproape toţi le-au agreat. Mai mult, una dintre cele mai complexe înţelegeri pentru întregul Orient Mijlociu, acordul nuclear iranian, ar fi putut ajuta la ordine în acest spaţiu, dar a fost anulată. Seyer Hossein Mousavian, care predă la Universitatea Princeton cursuri despre Orientul Mijlociu şi politicile nucleare, este invitatul de astăzi la „Paşaport diplomatic”.
Cristina Cileacu: Seyed Hossein Mousavian, fost negociator senior pentru acordul nuclear iranian, bine ați venit la Pașaport diplomatic.
Seyed Hossein Mousavian: Mulțumesc foarte mult.
Decizii slabe, efecte puternice
Cristina Cileacu: Vorbim despre situația din Orientul Mijlociu pentru că devine complicată cu fiecare zi sau chiar cu fiecare oră. Care credeţi, din perspectiva dvs de iranian, că este cauza acestor complicații adăugate în fiecare zi?
Seyed Hossein Mousavian: Cred că primul motiv și cauză importantă este slăbiciunea Națiunilor Unite, adică a Consiliul de Securitate al ONU, care este cel mai înalt organism internațional pentru menținerea păcii, securității și stabilității în Orientul Mijlociu. Deciziile lor au fost extrem de slabe și irelevante pentru a rezolva războaiele și crizele din ultimele decenii. De la invazia irakiană a Iranului până la invazia irakiană a Kuweitului, de la războiul SUA împotriva Irakului, la războiul SUA împotriva Afganistanului, războiul saudito-SUA asupra Yemenului, războiul NATO împotriva Libiei, rolul ONU şi Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite a fost zero. În afară de unele rezoluții și declarații de pace, nimic. Prin urmare, atunci când cel mai înalt nivel responsabil pentru pacea și securitatea internațională este irelevant pentru rezolvarea crizelor majore din Orientul Mijlociu, atunci a doua opțiune ar fi dacă puterile internaționale, puterile mondiale ar avea vreun dialog de cooperare adevărat, să coopereze să rezolvare aceste crize. Din păcate, nu putem vedea și nu am putut vedea în ultimele decenii, puterile mondiale să fie în stare să coopereze pentru a rezolva aceste crize. Și îmi pare rău să spun că o parte din problemele majore din Orientul Mijlociu se datorează rivalității dintre superputeri și unele dintre problemele majore din Orientul Mijlociu, sursa problemelor sunt acele superputeri. Fie invazia Uniunii Sovietice în Afganistan sau invazia SUA în Irak sau Afganistan, știți. Iar a treia problemă este, din păcate, că nu există o cooperare serioasă de dialog între puterile regionale. Vreau să spun, puteți vedea că Orientul Mijlociu astăzi este în pragul colapsului. Iar puterile regionale, indiferent dacă sunt Arabia Saudită sau Turcia sau Iran sau Egipt sau alţii, ei nu negociază, nu au un dialog pentru a vedea dacă ar putea exista o soluție regională, cum pot contribui fiecare putere regională majoră la rezolvarea unei crize. Și îmi pare rău să spun că o parte din problemele regiunii se datorează rivalităților și cursei dintre puterile regionale, fie că este vorba de Iran sau Israel, Iran sau Arabia Saudită, Turcia și Arabia Saudită, adică Egipt sau Arabia Saudită.
Cristina Cileacu: Interese încrucişate.
Seyed Hossein Mousavian: Da. Acesta este motivul pentru care lipsa rolului ONU în securitate, rolul puterilor mondiale, rolul puterilor regionale în Orientul Mijlociu a lăsat această regiune în distrugere.
Război sau pace în Orientul Mijlociu
Cristina Cileacu: Deci, în acest caz, explicați foarte bine toate aceste rivalități sunt destul de adevărate. Este evident pentru toată lumea că este ușor să le poți observa, dacă te uiți atent. Dar în acest caz, când dialogul este mai degrabă formal și nu practic, fără soluții, va fi un război mai mare în Orientul Mijlociu?
Seyed Hossein Mousavian: Nu, cred că, cu situația actuală, dacă tendința actuală și tendința trecută vor continua, cred că Orientul Mijlociu s-ar prăbuși total. Și nu vom avea doar câteva state eșuate precum Libia, precum Afganistanul, nu știu, ca Siria de asemenea, vom avea o regiune eșuată și consecințele ar fi un dezastru în privinţa extremismului, a energiei, a terorismului, pentru Europa, pentru SUA, pentru puterile mondiale, pentru Asia. Cu toate acestea, dacă ne gândim la o soluție durabilă pe termen lung pentru această regiune, o mare parte este despre procesul de pace cu privire la criza israeliano-palestiniană. Cred că aceasta este „mama crizei” și de vreo opt ani avem cam 400 de rezoluții ale Națiunilor Unite cu privire la problema israeliano-palestiniană. Multe dintre aceste rezoluții au declarat clar soluțiea celor două state. Și multe dintre aceste rezoluții au insistat asupra obligației Israelului de a retrage de pe pământul ocupat în 1967. Şi au eșuat total. În ciuda celor opt ani, în ciuda a aproximativ 400 de rezoluții, Israelul insistă asupra unei soluții de stat, un stat evreiesc. Sunt și alte idei în Orientul Mijlociu, cum ar fi ale Iranului, care insistă asupra unui singur stat, Palestina. Cred, sincer vorbind, să fiu realist, nu idealist nicinuna nu va funcționa. Trebuie să punem în aplicare, să respectăm rezoluțiile ONU și fără o soluție cu două state, nu va fi niciodată o soluție pentru criza palestiniano- israeliană. Iar a doua problemă este despre arabi şi persani. Nu este doar o adevărată detenție după revoluție (n.r. iraniană, 1979), chiar înainte de revoluție. Cred că are nevoie de soluții pas cu pas, pentru că nu avem reguli internaționale, reglementări sau rezoluții cu privire la modul de rezolvare a rivalităților, ostilităților, problemelor sau tensiunilor dintre persani și arabi. Cred că primul și cel mai important pas ar fi dialogul, un forum de dialog între Iran și Consiliul de Cooperare al Golfului (GCC), care este condus practic de Arabia Saudită și Irak, opt țări din jurul Golfului Persic, să avem o nouă structură de securitate și cooperare în Golful Persic. Un tip de organizație maritimă pentru securitate și cooperare în Europa, un tip de cooperare precum Uniunea Europeană. Dacă putem avea un sistem regional de cooperare în Golful Persic, pentru a pune capăt rivalităților dintre Iran și Arabia Saudită, Iran și GCC, sau rivalitățile dintre Irak și GCC, pentru că şi Irak şi GCC au o istorie de conflicte și războaie. Și chiar conflictele la nivelul GCC. Nu am uitat problema dintre Arabia Saudită și Emiratul Qatar, Emiratele Arabe Unite şi Qatar, care voiau să aducă schimbarea regimului în Qatar. Nu este vorba doar despre persani și arabi, nu este vorba despre Irak şi GCC, ci şi în interiorul GCC. De aceea cred că un astfel de sistem de cooperare regională ar contribui enorm la această stabilitate energetică și la securitatea energetică, din moment ce Golful Persic este una dintre principalele surse de export de energie. În al doilea rând, acest lucru ar avea impact pozitiv asupra crizei din Siria, Yemen, Liban, Libia, pentru că oriunde te duci, fie Arabia Saudită, Emiratele Arabe, Qatar sau Iran, toţi au fost implicați în această criză. Și atunci avem nevoie de o structură mai largă de pace și securitate pentru întregul Orient Mijlociu. Adică, al treilea pas ar trebui să pornească de la un tip de zonă fără arme nucleare în Orientul Mijlociu, deoarece Israelul este singura țară din Orientul Mijlociu care are între 90-400 de bombe nucleare. Acum, Iranul a devenit un stat care atinge pragul nuclear. Arabia Saudită intenționează acum să aibă un program nuclear la scară largă. Iar saudiții ajung să îmbogăţească uraniul, Turcia ar face la fel, Emiratele vor face la fel, Egiptul va face la fel.
Cristina Cileacu: Și complicațiile vor crește și vor crește.
Seyed Hossein Mousavian: De aceea cred că o astfel de idee ar putea contribui cu adevărat la pacea, stabilitatea și securitatea în regiune.
Legea internaţională, soluţia perfectă
Cristina Cileacu: Dar această idee sună puțin idealist, ar trebui să spun, pentru că, așa cum aţi explicat, toți actorii din zonă se amestecă în problemele altora, îi susțin pe unii, nu îi susțin pe alții, luptă unul împotriva celuilalt, nu sunt de acord unul cu celălalt și așa mai departe. Deci, cum poate o astfel de idee că linia de jos este bună pentru toți ar putea fi cumva implementată?
Seyed Hossein Mousavian: Înțeleg ceea ce spui și mulți oameni gândesc că nu există nicio speranță. Nu există nici o soluție.
Cristina Cileacu: Este întotdeauna speranță. Ar trebui să păstrăm asta.
Seyed Hossein Mousavian: Dar, dacă vom avea vreo soluție pentru orice criză, aceasta ar trebui să se bazeze pe norme și reglementări internaționale. Prima problemă pe care o menţionez, despre două soluţia celor două state depinde într-adevăr de voința politică a puterilor mondiale și cea mai importantă este SUA, pentru că SUA este singura țară care cred că poate implementa soluția două state și poate forța Israelul. Ei spun că nu putem forța Israelul, dar avem un război de un an, un război israelian în Gaza, război israelian împotriva Libanului și generalii israelieni spun public că fără armele americane, nu putem continua războiul nici măcar o zi. Prin urmare, dacă americanii decid, îl pot opri mâine, doar dacă decid să oprească fluxul de arme.
Cristina Cileacu: Nu vor face asta niciodată.
Seyed Hossein Mousavian: Nu, dar dacă va exista o soluție, trebuie să investim în regulile și reglementările internaționale. Și avem rezoluţiile ONU privind soluția celor două state. Asta în primul rând. În al doilea rând, când am spus despre zona fără arme nucleare, avem rezoluţii ONU și avem acordul nuclear iranian, pentru că acest acord, credeți sau nu, nu este doar de Iran.
Cristina Cileacu: Bineînţeles.
Un acord important cât Orientul Mijlociu
Seyed Hossein Mousavian: Acordul nuclear iranian, numit JCPOA, este cel mai cuprinzător acord din istoria neproliferării, 170 de pagini, mai mult decât NPT (n.r. Tratatul de neproliferare a armelor nucleare).
Cristina Cileacu: 13 ani de negocieri.
Seyed Hossein Mousavian: 13 ani și peste 200 de oameni de știință nucleari, nu numai politicieni, au creat cel mai cuprinzător cadru pentru neproliferare. Și dacă ar exista o voință politică de a-l reînvia și apoi de a regionaliza principiile JCPOA, adică, toate țările din Orientul Mijlociu merg pe aceleași principii. Atunci vă puteți imagina că acesta ar fi un mare, mare, mare pas către zona liberă de arme nucleare din Orientul Mijlociu. Apoi vorbim despre dialogul dintre Iran-GCC-Irak pentru o structură de cooperare pe securitate în Golful Persic. Avem rezoluția 598 care a invitat-o sau a dat mandat secretarului general să înceapă negocierile cu opt țări din jurul Golfului Persic pentru o nouă structură de securitate și cooperare. Adică, dacă spunem că, Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite și rezoluțiile ONU sunt irelevante, atunci nu există nicio speranță, nu doar pentru pacea în Orientul Mijlociu.
Cristina Cileacu: Ci din toată lumea.
Seyed Hossein Mousavian: Din toată lumea.
Are cineva influenţă în Orientul Mijlociu?
Cristina Cileacu: Dar cine are acest tip de influență? Da, Statele Unite sunt superputerea mondială. Dar, din punctul dvs de vedere, sunteţi un iranian care trăiește în Statele Unite, deci, cunoașteți foarte bine Orientul Mijlociu, dar știți din interior şi Statele Unite. Se pare că Statele Unite încă se mai pot impune? Mai au influență în Orientul Mijlociu?
Seyed Hossein Mousavian: Rolul SUA, influența și hegemonia în Orientul Mijlociu au scăzut, fără îndoială. Americanii domină Orientul Mijlociu timp de 60-70 de ani. Și astăzi, China este numărul unu economic pentru țările din Orientul Mijlociu. Acest lucru se datorează greșelilor SUA. În august 2023, am fost invitat de Comandamentul Strategic al Statelor Unite, 750 de generali americani de top au participat și eu am fost unul dintre vorbitorii principali. Le-am spus că greșelile voastre din ultimii 60-70 ani au creat o situație dezastruoasă în Orientul Mijlociu. Din cauza războiului împotriva Irakului, Afganistanului și a politicilor provocatoare de război. Ați fost implicaţi în schimbări de regimului, schimbări în multe țări. Nu este vorba doar despre Iran sau despre Siria și Libia, în general. Și principiile dvs privind democrația și drepturile omului au fost doar principii false, pentru că întotdeauna ați avut standarde duble. Dacă vreo țară a fost aliatul vostru ați uitat totul despre drepturile omului și democrație. Dacă o țară a fost ostilă cu voi, atunci aţi investit în democrație și drepturile omului, prin urmare, aveți standarde duble. Dar dacă te uiți la China, China nu a fost implicată în războaie în Orientul Mijlociu. China nu a fost implicată în schimbarea regimului. China nu are un dublu standard care să pretindă că democratizează ceva.
Cristina Cileacu: Nu, China vrea doar să facă afaceri, este o abordare diferită.
Seyed Hossein Mousavian: Nu este vorba doar de afaceri. Nu face o greșeală. Chinezii au o relație bună, principială cu toate țările.
Alinierea voinţei politice la ONU
Cristina Cileacu: Am văzut acest tip de adunare la aceeași masă a oamenilor care nu s-au înțeles, în istorie, invitați în Statele Unite. Și apoi din nou am văzut războaie sau am văzut o scurtă pace care se termină aproape în nimic, dacă nu în alt război. Deci, bine, avem acum modelul chinez. Putem accepta că funcționează. Dar am început discuția vorbind despre irelevanța Națiunilor Unite. Dacă este China, dacă sunt Statele Unite, acest tip de relații, așa cum am spus, funcționează pentru o vreme, poate pentru o perioadă mai lungă de timp, nu vom ști niciodată. Fără ceva mai mare decât China sau doar Statele Unite?
Seyed Hossein Mousavian: Dacă gândești la nivel mare, atunci trebuie să mizezi pe realizări mari. Și acest lucru nu se va întâmpla fără voința politică a celor cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, care sunt responsabili legal, internațional pentru pace şi securitate în lume. Și atunci, dacă ai de gând să mizezi pe realizări mari, ai rezoluții. Soluția celor două state este o problemă mare, o zonă fără arme nucleare în Orientul Mijlociu este o problemă importantă. Orientul Mijlociu, liber de toate armele de distrugere în masă, zona fără arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu este o problemă importantă. Pentru toate problemele mari avem rezoluţii ONU. Dar dacă îmi spuneți, că nici puterile regionale nu au voința politică de a se angaja, nici puterile mondiale care stau în Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite nu au voința politică de a se impluca, de a pune în aplicare, de a executa rezoluţiile ONU, aș spune că da, nu ar există nicio soluție. Atunci nu este nicio soluție.
