Au trecut aproape trei ani de când Rusia a declanșat invazia din Ucraina. Orfelinatele din Ucraina încearcă să găsească părinți adoptivi pentru micuții născuți în timpul războiului – copii ai căror părinți au murit sau pur și simplu n-au mai putut avea grijă de ei. Acum există speranță. Numărul cuplurilor ucrainene precum Katia și Volodomir care vor să adopte s-a dublat.
Să crești sub pământ. Pentru acești tineri, adăpostul din subsolul orfelinatului din regiunea Poltava este a doua casă – ei vin aici când atacurile rusești declanșează alarma.
„Sunt copii de până la doi ani. Aici sunt copii de la trei până la șase ani”, susține Natalia Lyakh, directoarea orfelinatului.
Cei mai mici au doar câteva luni. Mulți dintre ei au ajuns în grija statului, separați de familiile care se luptau cu dependența sau cu probleme financiare cauzate de război. Dorm aici, pentru ca nopțile să nu le fie deranjate de raidurile aeriene. Dar de multe ori nu se întâmplă așa.
„Dacă nu sunt alerte, profităm de fiecare ocazie ca să-i ținem pe copii afară. De fiecare dată când nu dorm și nu mănâncă, sunt în aer liber. Să-i oferi cel puțin unuia dintre acești copii o viață mai bună este motivul pentru care Katia și Volodomir au decis să adopte”, afirmă directoarea orfelinatului.
„Acest Lubomyr îmi place. Chiar seamănă puțin cu tine”, susține Volodomir, unul dintre cei care dorește să adopte. În timp ce Katia îî răspunde: „Da, mi-aș dori un copil cu părul blond”.
Cuplul face parte dintr-o tendință în creștere – numărul ucrainenilor care vor să adopte s-a dublat de la începutul războiului.
„Te gândești, de asemenea, și la Sebastian”, spune Volodimir. „Da, așa e”, răspunde Katia.
Pentru Katia și Volodomir nu contează neapărat vârsta sau sexul – își doresc doar un frate mai mic pentru fiica lor de 11 ani, Sonya.
„Uită-te la obrăjorii lui. Seamănă foarte mult cu Sonya noastră. Și ea era așa dolofană”, afirmă Katia, persoană care vrea să adopte.
Cuplul vrea de mult timp să adopte, dar planurile au fost date peste cap când orașul lor natal, Bucha, a fost ocupat de ruși. Un loc devenit cunoscut pentru atrocitățile comise de ruși la începutul războiului.
„Aceasta este biserica în care au fost îngropați civili într-un singur mormânt, o groapă comună. Au fost împușcați de ruși. Acum, oamenii de aici au învățat să fie întotdeauna pregătiți”, susține Katia.
„Aici este o valiză cu toate cele necesare. Sub pat mai e una, mai mare. Avem întotdeauna plinul făcut la mașină”, afirmă aceasta.
Dar își doresc mai mult decât să trăiască în frică – vor să iubească și să sprijine un alt copil în această perioadă dificilă.
– „O văd pe fiica mea cum se sperie când încep exploziile. Nu poate dormi decât în brațele cuiva care o calmează, precum mama sau tatăl ei.”
-„Au nevoie de un sentiment de siguranță, de protecție. Protecția pe care ți-o oferă un părinte”, adaugă Volodimir.
– „Din păcate, copiii din orfelinat nu au parte de așa ceva”, afirmă și Katia.
Împreună cu alte 10 cupluri, Katia și Volodomir urmează un curs obligatoriu de adopție, timp de o săptămână. Specialista Anastasia Podolska a constatat că acest interes în creștere pentru adopție este o reacție emoțională la invazie. Oamenii vor să adopte copii lăsați orfani. Dar acești micuți sunt adesea adoptați de alți membri ai familiei.
„Când își dau seama că nu există copii ca aceia la care visau, renunță. Pentru mine este un rezultat pozitiv când o familie adoptă un copil, dar este și un rezultat bun când adulții găsesc puterea să recunoască faptul că nu sunt pregătiți”, susține Anastasia Podolska, specialistă în adopții.
Să ai grijă de copii mici în timpul unui război este o provocare. La orfelinat, îngrijitorii încearcă să facă din raidurile aeriene un joc de-a v-ați ascunselea. Jucării, desene animate, dans – orice pentru a le distrage atenția copiilor de la realitatea crudă.
Apoi, un fior de emoție când raidul aerian se termină. Este un proces lent să-i aduci înapoi pe micuți și o rutină zilnică pentru aceste femei. Dar o ușurare să fii înapoi la etaj.
„Atunci când se încheie raidul aerian, strigăm de bucurie și mergem la locul de joacă”, susține o angajată a orfelinatului.
Înapoi în Bucha, Katia și Volodomir sunt mai mult decât pregătiți pentru această responsabilitate. Au deja un plan pentru locul în care va dormi copilul.
„Aceasta este camera copiilor, dormitorul Sonyei. Dacă este băiat și e mai mare, probabil va dormi în această cameră”, susține Katia, una dintre persoanele care vrea să adopte.
În timp ce Katia vorbește despre viitor, este întreruptă de un mesaj primit pe telefon. Decizia dacă pot sau nu să adopte îi așteaptă la poștă. Totul depinde de asta. Îi vor spune fiicei lor despre întregul plan în funcție de decizie. Spre bucuria lor, răspunsul este unul pozitiv. Întregul proces poate dura luni bune. Dar ar putea schimba viața unuia dintre acești copii, dacă își găsesc o casă și o familie așa cum sunt Katia și Volodomir. Și exact așteaptă acești copii, chiar dacă raidurile aeriene continua neîntrerupt.
Editor : Andreea Rubica
